Paris fără Turişti (5). Cum am Regăsit Parisul de Altădată în cea mai Veche Casă din Montmartre

Montmartre

Unde putem găsi Parisul boem de altădată dacă nu în Montmartre?

Cum facem să ne întoarcem în timp în Parisul secolului 19, în epoca pictorilor impresionişti care îşi trăiau vieţile pe străduţele acestui deal? Mai putem găsi o fărâmă de necunoscut într-un cartier ocupat de numeroşi vizitatori ce se îndreaptă în fiecare zi spre bazilica Sacré-Cœur?

Deşi poate părea o încercare mult prea dificilă, este totuşi posibil să regăsim o parte din misterul pierdut al acestui oraş uimitor într-un loc special.

Te rog să mă urmezi în cea mai veche casă din Montmartre.

Montmartre 2

Ne aflăm la intrare şi vedem aceleaşi suveniruri ca peste tot prin Paris. Nimic interesant la prima vedere, însă apoi trecem printr-o uşă şi ajungem dintr-o dată în grădina ce a fost pictată de Pierre-Auguste Renoir, unul dintre artiştii ce au trăit în această casă.

Casa a fost construită la mijlocul secolului 17 şi este locul în care au trăit şi pictat un număr de artişti celebri, printre care Suzanne Valadon, Emile Bernard şi marele Renoir, pe care l-am menţionat mai devreme.

În timp ce te plimbi prin grădina din jurul casei, nu uita că te afli în Montmartre, la înălţime, şi prin urmare poţi găsi oricând câte un loc de unde poţi admira Parisul.

Dar să lăsăm pentru moment grădina şi să ne întoarcem în casă, pentru a afla mai multe. Pereții şi scările sunt împodobite cu numeroase obiecte decorative, tablouri, fotografii si postere reprezentative pentru perioada Belle Époque, inclusiv lucrări ce făceau publicitate cabaretelor din zonă, precum Le Chat Noir, Moulin Rouge şi Le Lapin Agile.

Şi nu trebuie să uităm rolul important avut de barurile din zonă pentru artiştii ce căutau inspiraţie în alcool şi femei, locuri dubioase ce au devenit ulterior spaţii de legendă.

Dar amintirile unui trecut de acum câteva secole parcă nu îmi sunt de ajuns şi doresc să văd mai mult şi să simt mai mult.

Mergând pe scările casei, îmi imaginez pictorii şi atelierele în care lucrau. Din cameră în cameră, ajung la un moment dat să deschid o uşă şi să mă trezesc în mod neaşteptat într-un atelier de pictură.

Sunt singur şi am impresia că Renoir tocmai a ieşit şi se va întoarce în orice moment pentru a-şi termina opera. Nici nu ştiu dacă ar trebui să mă aflu aici.

Ce poate fi mai intim decât să te afli în atelierul unui artist ce a lucrat şi trăit alături de celebrii pictori impresionişti? Poate că următorul loc unde te mai poţi afla atât de aproape de impresionişti este Musée d’Orsay, unde găseşti cele mai bune opere ale acestui grup de pictori.

Montmartre, décor de cinema

Continuăm să explorăm diverse colţuri ale casei şi dintr-o dată ajungem pe nişte coridoare unde numeroase filme rulează pe pereţi, toate având ca obiect şi subiect de bază Montmartre. Şi într-adevăr, dacă este un loc ce poate reprezenta boemia Parisului, acela ar trebui să fie Montmartre.

Iar dacă scriitori şi pictori şi-au găsit de-a lungul timpului inspiraţie în nordul Parisului, nu este de mirare că lumea cinematografiei a căutat de asemenea să imortalizeze pe film sufletul şi atmosfera acestui cartier.

Montmartre a rămas în memoria populară şi datorită filmelor ce l-au avut ca subiect. Străzile sale sunt locuri în care dragostea, moartea şi necunoscutul vieţii sunt teme care se repetă, iar realitatea se loveşte de visele celor ce trăiesc în acest loc simbol.

Montmartre apare pe film ca un loc mitic cu străduţe secrete, cu Sacré-Coeur şi Moulin Rouge, cu oameni care trăiesc, râd şi mor pentru a renaşte din nou pe alte pelicule din alte timpuri.

De-a lungul coridoarelor găsesc secţiuni de câteva minute din cele mai faimoase filme trase în Montmartre, de la cele mai vechi în alb şi negru până la cele mai recente, inclusiv popularul film „Le fabuleux destin d’Amélie Poulain”.

Dar am stat destul înăuntru şi a venit timpul să ieşim să luăm aer. Pentru a admira partea de nord a oraşului o să mergem în spatele casei, unde ne aşteaptă una dintre puţinele vii funcţionale care au mai rămas în Paris.

Aceasta este Clos Montmartre, una dintre ultimele vinării din Paris ce încă produce în jur de 1500 de sticle anual. Aparent, criticii consideră vinul ca fiind decent.

Mergem înapoi în grădina pictată de Renoir şi ne aşezăm pentru a admira arhitectura caselor ce ne înconjoară, un loc bătut de atâtea generaţii de artişti care au trăit aici.

După ce ai avut tot acest loc doar pentru tine şi ai avut impresia că te-ai întors în timp de atâtea ori, este dificil să te hotărăşti că a venit timpul să pleci. Dar Musée de Montmartre nu pleacă nicăieri şi în mod ciudat încă este ocolit de majoritatea turiştilor care se grăbesc să ajungă la Sacré-Coeur, aşa că poate ar fi bine să păstrezi acest loc secret doar pentru tine.

Lasă un răspuns