Plecarea din Lofoten

Am ajuns cu o seara inainte de plecare la ferry, doar pentru a verifica daca acesta vine la timp in acea seara.

Logica dupa care ne ghidam era urmatoarea: daca nenorocitul de ferry vine la timp de data asta, sigur va veni la timp si maine dimineata cand parasim noi Insulele Lofoten. Am stat si am stat si mizeria de ferry nu aparea…

2 tiruri asteptau sa se imbarce pe ferry, nestiind daca acesta va veni sau nu. Eu fiind purtatorul de cuvant datorita abilitatii mele innascute de a comunica cu plante si animale, am fost trimis in misiune catre un tir.

Soferul, care spre surprinderea mea nu vorbea engleza perfect (ca orice alt norvegian cu care am discutat pana atunci), a fost foarte amabil si m-a invitat in carlinga. Am stat cateva clipe pe ganduri daca sa urc sau nu, mai ales ca era in pantaloni scurti si o bluza cu maneca scurta (in luna martie, undeva peste Cercul Polar). Trecand peste frica de a fi rapit, omorat sau violat (sau toate 3 la un loc), am urcat si am comunicat cu acel sofer dubios care mi-a explicat jumatate in norvegiana, jumatate in engleza ca e posibil sa nu apara niciun ferry in acea seara si ca ar trebui sa sun la un numar de telefon, unde voi primi informatii legate de ferry.

Am parasit carlinga intreg si m-am indreptat spre masina inchiriata de la proprietarul cabanei locuite de noi, un Volvo de vreo 20 de ani, mare cat casa si condus de prietenul meu Alin, cel care a condus acel minunat Volvo cat am stat in Insulele Lofoten.

Acum, ce puteam face, ne-am intrebat noi ? Era posibil ca plecarea din Lofoten sa fie afectata de acest ferry imprevizibil?

In cazul in care ferry nu aparea la timp a 2-a zi de dimineata, noi am fi avut foarte mult de pierdut, din punct de vedere financiar mai ales. Adica? Pai, programul de intoarcere in Romania era urmatorul:

Plecam cu ferry la 7 dimineata din insule si ajungem la Bodø , pe continent, pe la 11:30. Dupa care, traversam orasul Bodø  si luam avionul catre Oslo (cu Widerøe), de la 12:30 pana pe la vreo 14:30. Din Oslo urma sa luam avionul la ora 16:00 catre Frankfurt si de acolo faceam legatura cu avionul catre Bucuresti, ultimele 2 zboruri fiind operate de aceeasi companie. In final ajungeam la miezul noptii in Bucuresti.

Asa ca daca pierdeam una dintre legaturi, se cam alegea praful de tot. Si sa iei un avion pe moment din Norvegia catre Romania nu e ieftin deloc.

M-am suit in masina si am sunat la acel numar unde puteam afla mai multe despre programul misterios al ferry boat-urilor din Lofoten. Serviciul era provided doar in norvegiana, eu nestiind decat 3 cuvinte maxim in norvegiana si acelea fiind nume de localitati.

Am avut noroc, domnisoara de la capatul celalalt stia putina engleza, eu tocmai terminasem o conversatie in engleza-romana-norvegiana cu un sofer de tir, eram deja experimentat in comunicarea cu orice cetatean norvegian. Asa ca dai iar in engleza-romana-norvegiana ca sa aflu ca intr-adevar ferry nu vine in acea seara si nici a 2-a zi la ora 7 dimineata, dar vine sigur la ora 8 dimineata.

Am plecat cu masina de la ferry catre cabana noastra din Tind. Pe drum mintea mea nascocea tot felul de scenarii, mintea prietenului mei fiind la fel de ocupata sa gaseasca o solutie.

Practic aveam vreo 3 optiuni, fiecare mai putin realista decat cealalta:

1. Am fi putut conduce toata noaptea pana in nordul insulelor Lofoten unde am fi putut sa trecem pe continent spre Narvik, dar tot nu am fi ajuns la timp la Bodø  pentru ca pe drum sigur ar mai fi fost nevoie sa trecem cu ferry dintr-un loc in altul, deci varianta asta a cazut din start.

2. Fiind ora 21:30 am fi putut conduce pana la Stamsund (aproape de Leknes), unde la 22:30 pleca un vas de croaziera Hurtigruten catre continent, Stamsund fiind la aproximativ 60 si ceva de km de Tind, insa pe un drum plin de curbe, poduri, tunele si mai ales pe timp de noapte, sansele erau foarte mici ca noi sa ajungem intr-o ora acolo.

3. Venim cu masina la ferry si stam acolo toata noaptea in speranta ca poate apare totusi un ferry, neavand foarte mare incredere in conversatia avuta la telefon cu acea domnisoara.

Calculand toate aceste 3 variante in minte si vorbind in acelasi timp cu prietenul meu, am sarit in masina si am plecat inapoi spre cabana ca sa luam o hotarare. Nu pot spune cum a trecut timpul sau ce a fost in capul nostru, dar ne-am trezit la un moment dat in parcarea cea mare din Å, ultimul satuc din sudul insulelor Lofoten. A fost unul dintre rarele momente in care pur si simplu ne uitam unul la celalalt si nu stiam ce facem acolo, cum dracu am ajuns acolo. Practic daca mai mergeam un pic, ajungeam pe o carare si apoi in mare. Am inceput sa radem ca prostii ca nu stiam cum am ajuns acolo, dar ni se parea foarte amuzant.

Ne-am intors la cabana si am luat hotararea sa dormim linistiti, iar a doua zi la 7 dimineata sa fim la ferry, care era la aproximativ 5 km distanta, in Moskenes. Am ajuns la ferry la 7 dimineata si acesta a venit pana la urma la 8, asa cum fusesem anuntati la telefon cu o seara inainte.

In Bodø am ajuns in jur de ora 12:00, avand la dispozitie aproximativ 30 de minute pentru a traversa orasul pana la aeroport. Am avut noroc ca de pe ferry am sunat la taxi in Bodø  si le-am cerut sa ne astepte la debarcare in deja experimentata mea engleza-romana-norvegiana, folosind din plin cuvintele „yes”, „please”, „sure” si universalul „aha”.

Soferul taxiului, un domn de culoare, a fost foarte dragut si a mers cat a putut de tare pana la aeroport. Am reusit sa ajungem chiar la fix, inainte sa se inchida biroul unde se luau bagajele si ne-am suit in avionul catre casa.

Daca am fi pierdut acel avion, mai aveam varianta in care luam trenul o zi si o noapte catre Oslo, iar din Oslo nu aveam de luat decat un avion foarte scump catre Bucuresti.

Am avut noroc si de data asta si am luat cu noi numai amintiri placute din Lofoten.