Maelstrom – Vartejul de la capatul lumii

2012_03_21_0329p

Insulele Lofoten sunt strabatute de drumul european E10. Acest drum ajunge in sudul insulelor pana la satucul Å, unde se si opreste. Totusi, din Å mai sunt aproximativ 8 kilometri pana in capatul insulei Moskenesøya. Aceasta parte este ocupata de munti inalti ce se ridica direct din mare si nu vei gasi oameni pe acolo. Este in acelasi timp cea mai frumoasa parte a ceea ce oamenii numesc „zidul Lofoten” (The Lofot Wall).

2012_03_21_0333p

Mergand intr-o mica excursie cu barca in aceste parti, am putut observa cateva resturi ale unor asezari mai vechi. Ghidul nostru, o fata tanara care conducea barca pneumatica, ne-a povestit cum unele din acele mici asezari au fost locuite pana nu de mult. Insa fara o legatura directa cu celelalte insule, supravietuirea in acele locuri era foarte dificila.

Dupa ce ne-am plimbat de-a lungul coastei si am vazut colonii de pasari, vulturi si chiar si o foca, am pornit in largul marii.

2012_03_21_0305

Undeva intre capatul sudic al insulei Moskenesøya si insula Værøy, in apropierea insulitei Mosken se gaseste Moskstraumen, cunoscut mai degraba ca Maelstrom in operele de fictiune ale lui Edgar Allan Poe si Jules Verne, unde apare ca un vartej imens ce atrage navele in adancul marii.

Din aceasta cauza, Maelstrom (Moskstraumen) este cel mai cunoscut vartej din lume, fiind in acelasi timp si unul dintre cele mai puternice. Cel mai puternic vartej din lume este maelstrom-ul Saltstraumen, care se afla la 30 km distanta de Bodø, deci tot in zona.

Din punctul meu de vedere, mi s-a parut interesant sa vad cum in acel loc marea parea sa se linisteasca, desi pana acolo chiar a trebuit sa sarim peste niste valuri imense. Desi eram in largul marii, aveai impresia ca marea fierbea. Cu toate astea, nu am stat prea mult pentru ca ni se facuse rau de la atata sarit peste valuri si mai ales de la leganatul barcii atunci cand stateai pe loc.

Maelstrom

Fata care conducea barca ne-a povestit cum pe vremuri pescarii porneau in barcile lor cu vasle spre Moskstraumen sa prinda peste. Motivul era unul simplu: fiind vorba de un vartej care agita apele si scotea substante nutritive la iveala din mare, era si un loc cautat de pesti. Si unde erau pesti, trebuiau sa fie si pescari.

Avand in vedere cat de agitata este marea in larg, plus vremea extrem de schimbatoare (fiind vorba totusi de o regiune subarctica) si faptul ca incercau sa pescuiasca intr-un vartej, este incredibil ce eforturi faceau pescarii aceia pentru a prinde peste.

Legand povestea ei (si experienta noastra la fata locului) cu povestea ghidului din satul Å despre furtuna imensa care a prins si ucis cateva sute de pescari la inceputul secolului 20, am realizat cat de puternici erau acei oameni si ce inseamna cu adevarat sa traiesti o viata dificila.

Daca acelor pescari le-ar fi spus cineva ca va veni momentul in care niste straini vor veni in aceste locuri la capat de lume ca sa le afle povestea, probabil li s-ar fi parut un lucru ciudat. De ce sa vii intr-o zona rece, izolata si batuta de vanturi? De ce sa cheltui atatia bani ca sa ajungi aici cand ei veneau in aceste locuri doar temporar si doar ca sa-si ajute familiile?

2012_03_21_0341

Lasă un răspuns