Parfumul din Grasse şi Artistii din Mougins

 Marele Grasse

Mulţi dintre noi am văzut filmul Perfume şi am dorit să ne aflăm în Grasse, oraşul unde parfumul a fost reinventat şi motivul pentru care mulţi turişti îl pun pe lista lor de priorităţi. Grasse, considerată capitala mondială a parfumului din secolul 17, este locul în care poţi învăţa mai multe despre istoria parfumului şi cum este produs, iar 3 dintre cei mai cunoscuţi producători locali: Fragonard, Galimard, Molinard, îşi deschid porţile pentru a oferi tururi ghidate.

Ca în multe alte locuri de acest fel din Provence sau Coasta de Azur (dacă e să facem o diferenţă), sunt 2 aspecte pe care le putem observa. Una este satul, cetatea sau fortăreaţa medievală pe care o vizitezi şi alta este zona care înconjoară locaţia respectivă. În cele mai multe cazuri, peisajul sau zona din jur este foarte atrăgătoare şi de multe ori depăşeşte în frumuseţe cetatea pe care o vizitezi. Ei bine, în cazul cetăţii Grasse, exact acest lucru se întâmplă.

Străzile din Grasse

Am început vizita în Grasse cu Place du Cours Honore-Cresp, unul dintre locurile recomandate pentru o perspectivă asupra zonei din jur.

După care am atacat direct străzile centrale şi cum fac de obicei, când nu am un obiectiv clar, nu ţin cont de niciun reper şi merg numai la întâmplare şi poate din instinct, dacă se poate spune aşa. Să fiu sincer totuşi, singurul lucru care mă ghidează este să ajung cât mai sus, dacă este o zonă montană sau de deal. Ştiu din experienţă că cele mai bune imagini se fac de la înălţime.

În cazul oraşului Grasse, îi spun „oraş” pentru că mi s-a părut cea mai mare localitate (aflată la înălţime) pe care am vizitat-o în Provence, am ajuns la un moment dat în partea de est, pe Rue de la Porte Neuve şi am intrat pe Bulevardul Fragonard.

Acesta a fost singurul loc din toată excursia în Provence în care am băgat aparatul foto înapoi în geantă şi am grăbit pasul. Era probabil ora 12 ziua şi la mesele aflate pe stânga şi pe dreapta bulevardului erau mulţi localnici. Însă, spre surprinderea mea, era pentru prima oară când într-un centru turistic important vedeam localnici de origine nord-africană, din aşa numitul Maghreb, adică locuitori din Tunisia, Algeria, Maroc.

Dintr-o dată, am avut impresia că sunt din nou în Paris, că este seară, sunt în Montmartre, am piciorul rupt şi ar fi bine să ajung cât mai repede la hotel. Spre deosebire de Paris însă, oamenii aceştia nu păreau să vâneze turişti, şi doar te priveau relaxaţi. În mintea mea, mi-am cerut scuze pentru că i-am privit ca pe nişte potenţiale pericole şi am intrat într-o brutărie de pe bulevard să-mi iau un sandwich cu kebab.

După ce am luat sandwich-ul, am mai mers puţin pe stradă şi la un moment dat, am văzut o scară în partea dreaptă, care urca spre Catedrala Notre-Dame de Puy, unul dintre locurile importante de bifat pentru turişti. Am ajuns la înălţime, în Place du Grand Puy, unde am găsit unul dintre locurile cele mai potrivite pentru a vedea dealurile şi peisajul din jur.

Notă!

Mai târziu, am înţeles că aceşti magrebieni au sosit în număr mare în Franţa după cel de-al Doilea Război Mondial, şi după ce ţările din nordul Africii şi-au câştigat independenţa, şi sunt cetăţeni francezi cu drepturi depline, în niciun caz imigranţi periculoşi care să atace turiştii rătăciţi pe străzile din Grasse.

 

Micul Mougins

Acesta este unul dintre acele locuri în care ajungi din întâmplare şi care îţi rămâne în minte din motive greu de înţeles. Mougins este un micuţ sat medieval pe care îl poţi face la pas în nici 30 de minute şi unde nu ai nevoie de hartă, pentru că sunt 2 sau 3 străduţe care se învârt în cerc şi prin urmare, este foarte dificil să te încurci.

Deşi nu ştiam multe lucruri despre acest loc, în afară de faptul că este locul în care Pablo Picasso şi-a petrecut ultimii 12 ani din viaţă (1961–1973), imediat ce am intrat pe străduţele sale, am simţit ceva diferit. Poate este de vină şi faptul că în zilele trecute am vizitat Nisa, Cannes şi Èze, şi valurile de turişti mă obosiseră destul de mult.

Arhitectura acestui sat, perfect refăcută, ca peste tot de altfel, te duce înapoi în timp, mai ales când te afli singur pe străduţe. Şi totuşi ce este diferit la acest loc? Ca peste tot în Provence, vezi restaurante şi magazine cu suveniruri pentru turişti, dar în acest loc mai e ceva.

Pe cele câteva străzi pietruite, vezi destul de multe galerii de artă. Este evident că artiştii au venit în acest loc pe urmele lui Picasso şi cei 12 ani petrecuţi aici au lăsat o amprentă. Mă uit la aceste galerii şi mă gândesc dacă aceşti artişti chiar sunt mai inspiraţi că lucrează (şi unii chiar trăiesc) într-un loc unde marele Picasso a fost prezent? Şi chiar sunt atâţia oameni care să cumpere creaţiile lor scumpe?

Răspunsul la unele dintre întrebările mele vine atunci când privesc peisajul din jur, impresionant de altfel.

Nu ştiu cât de clară este poza de mai sus, dar privind la casele de pe dealurile din apropiere, realizez că sunt locuite de oameni cu bani, care îşi permit să aibă nu doar o piscină în faţa casei, dar şi să vină în micuţul sătuc din Mougins şi să cumpere din galeriile de artă diverse obiecte artistice pentru a-şi decora frumoasele case. Prin urmare, banii urmează arta sau cel puţin pretind că o fac.

Şi totuşi, acest lucru nu mă deranjează, am impresia că aici văd ceva real, sau cel puţin o dovadă a puterii economice a celor care au ales să trăiască în această parte a lumii, la nici 30 de minute de Coasta de Azur.

Cum ajung în Grasse şi Mougins?

Pentru a ajunge din Cannes în Mougins şi Grasse, îţi recomand să închiriezi o maşină. Dacă nu reuşeşti, poţi lua autobuzul 600 din Cannes spre Mougins şi Grasse, şi invers. Dă clic pe numărul autobuzului pentru a vedea programul. Harta de mai jos îţi arată de unde să iei autobuzul din Cannes (Gara din Cannes) şi de unde să-l iei invers, de la Autogara din Grasse spre Gara din Cannes. Între Cannes şi Grasse mai poţi lua de asemenea autobuzul 601, însă trebuie să reţii că acesta nu trece prin Mougins.

Nu te duce cu prejudecăţi sau cu aşteptări în locuri necunoscute.