Bucureşti, Noaptea Caselor 2015: Arhitectură şi Tristeţe

IMG_1685

De multă vreme am această impresie că la noi nu se întâmplă nimic important sau atunci când se întâmplă ceva, lucrurile cad într-o anumită apatie şi lipsă de interes.

De exemplu, Bucuresti, Noaptea Caselor 2015 este un „eveniment” anual în care sunt implicate mai multe case aflate în principal în Sectorul 2, în zone care alcătuiau într-o bună măsură vechiul Bucureşti, cum ar fi Moşilor, Mătăsari, Dacia, Calea Călăraşilor, etc. Ideea este de a promova atât vechile case, cât şi ideea de „alternativ”, un altceva cultural şi social care ar trebui să se adreseze noii generaţii şi care ar trebui să transforme Bucureştiul comunist într-o capitală europeană normală.

Până aici toate bune şi frumoase. Însă practica ne omoară întotdeauna, pentru că mergând din casă în casă nu îţi dai seama exact ce cauţi acolo, ce ar trebui să vezi şi cu ce ar trebui să rămâi după vizita ta. În cele mai multe case nu găseşti oameni care să îţi explice ce se întâmplă şi nu ştii de ce ai venit acolo, în afară de a vizita o veche casă din vechiul Bucureşti.

Şi dacă am ajuns şi la acest subiect şi anume arhitectura vechilor case, multe dintre ele au rămas la fel ca anul trecut. Nu s-au schimbat deloc şi nu s-a investit deloc în ele. Dacă aş încerca să fiu puţin răutăcios, i-aş putea bănui pe cei care stau acolo de rea-voinţă.

Vestul Europei, cel de toate zilele

Evenimente de genul acesta vin de obicei din ţări ceva mai civilizate, acolo unde societatea a evoluat atât de mult încât oamenii din clasa de mijloc au ajuns să aibă timp şi disponibilitate pentru o viaţă socială care implică cultură, arhitectură, artă şi tot ce se află deasupra universului material şi absurd.

De exemplu, atunci când mă aflam în Paris sau Londra şi mergeam la o piesă de teatru sau la un eveniment la care participau mai mulţi oameni, simţeam că se întâmplă ceva si că mă aflu într-un „centru al lumii” la nivel cultural sau social. Simţeam că anumite lucruri contează. Ştiam că după acel eveniment, lucrurile nu au rămas la fel şi oamenii au fost cumva schimbaţi.

Mă uit la noi şi nu simt nimic, nicio emoţie, niciun interes de a aduce ceva nou, de a schimba lucrurile. Există această stare de apatie printre noi şi nimeni nu pare interesat să aducă ceva nou în peisaj. De autorităţi, cred că nici nu are sens să mai vorbim.

Dar să nu generalizez şi să dau câteva exemple de tristeţe:

La Elisabeta aveai impresia că tocmai ai stricat o petrecere de puştani de liceu care „trăgeau” şi ei ceva şi tu tocmai ai intrat peste ei. În comparaţie cu anul trecut, când au fost bine organizaţi şi au avut cea mai interesantă casă, anul ăsta totul era trist şi nimeni nu părea să-şi dea interesul. Mă rog, era un tip pe jumătate dezbrăcat care făcea ceva pe nişte pereţi.

La Home Mătăsari au anunţat că între orele 21:00 şi 22:00 va avea loc un tur al cartierului. Noi, alături de alţi vreo 50 de fraieri, am stat pe stradă până pe la 21:30 şi turul nu începuse, aşa că am plecat mai departe. Nu mă deranjează că au întârziat atât de mult, dar în timpul ăsta putea veni oricine din casa să-i anunţe pe fraierii de afară că mai durează puţin până începe treaba şi să-şi ceară scuze, chiar dacă la mişto. Desigur, nicio reacţie.

Carol 53: de ce nu s-a mai întâmplat nimic cu casa voastră? Vă aflaţi probabil în cea mai bună zonă posibilă şi orice se poate face acolo. În comparaţie cu anul trecut, când aveaţi muzică în curte şi mulţi oameni, anul acesta mai nimic. Nici măcar scara aia obosită până sus nu a fost terminată.

La Plantelor a fost cel mai „interesant„. Din greşeală, noi alături de alţii ne-am trezit să venim cu 10 minute mai devreme şi am zis să aşteptăm să se deschidă. La un moment dat, a ieşit cineva din casă şi căuta nu ştiu ce câine pentru a-l băga înapoi. Cred că nici măcar nu s-a uitat la triştii care stăteau în faţa casei şi aşteptau să se deschidă. Şi nu înţeleg un lucru, cât de greu poate fi să atunci 2 vorbe şi să le spui oamenilor să mai aibă puţină răbdare pentru că se va deschide în curând? Ca să nu mai spun că nu era niciun semn asupra intrării, astfel că mulţi oameni care veneau se plimbau iniţial prin faţa casei, pentru a localiza intrarea, şi apoi intrau triumfători! Mă rog, cei care reuşeau să o localizeze.

Cetatea Artelor: Unde au dispărut focul, muzica, petrecerea şi oamenii de anul trecut? Ce s-a întâmplat între timp? Unde e atmosfera de feeling good? În afară de un „DJ” care se făcea că „pune muzica”, mai nimic.

Casa Costa-Foru: În program scria clar „22:00 – al doilea TUR GHIDAT al casei. Intrarea la tur este liberă.” În afară de faptul că ne-am plimbat prin casă, unde a fost turul ghidat? Nu am auzit pe nimeni să ne spună ceva. Totuşi, puncte pozitive pentru organizarea net superioară, în comparaţie cu restul caselor.

Poţi vedea mai jos câteva imagini:

 

Gradina Sticlarilor

IMG_1661 IMG_1662 IMG_1663 IMG_1656 IMG_1657

Centrul Donici

IMG_1666

Carol 53

IMG_1679 IMG_1680 IMG_1670 IMG_1673 IMG_1675 IMG_1677

Colivia

IMG_1686 IMG_1687 IMG_1683 IMG_1685

Plantelor

IMG_1696 IMG_1697 IMG_1689 IMG_1690 IMG_1693 IMG_1694 IMG_1695

Home Matasari

IMG_1703 IMG_1699 IMG_1701

Casa Costa-Foru

IMG_1731 IMG_1704 IMG_1705 IMG_1706 IMG_1707 IMG_1708 IMG_1710 IMG_1711 IMG_1715 IMG_1717 IMG_1718 IMG_1724 IMG_1725 IMG_1726 IMG_1728 IMG_1729

Elisabeta

IMG_1733 IMG_1734

Cetatea Artelor

IMG_1746 IMG_1744

 

Aspecte pozitive la Bucureşti, Noaptea Caselor 2015

Singura surpriză plăcută la Noaptea Caselor a fost Casa Costa-Foru.

În primul rând, de cum intrai în casă simţeai diferenţa faţă de „dărâmăturile” văzute anterior, simţeai că păşeşti într-un loc aflat la alt „nivel”. Apoi, în toată casa aveai imagini şi explicaţii scrise pe pereţi pentru lucrurile pe care le vedeai acolo, erau chiar şi câţiva ghizi rătăciţi prin casă. La intrare era un om. Oamenii care vizitau casa erau altfel îmbrăcaţi şi se vedea după feţe că nu se aflau acolo din întâmplare.

Şi în final, atunci când ai terminat de vizitat locul, simţiai că ai vrea să revii şi să cunoşti mai multe detalii despre istoria casei şi a familiei care a locuit acolo. Ăsta este sentimentul cu care ar trebui să rămână un om după Noaptea Caselor.

Lasă un răspuns