Ghid de supravieţuire în Asia de Sud-Est. Mituri şi iluzii

Asia de Sud-Est. Mituri si Iluzii

Dacă nu ai mai fost în Asia de Sud-Est sau ai fost doar în vacanţă este posibil să ai anumite idei, mituri sau iluzii despre ce te aşteaptă în acest colţ al lumii. Poate îţi închipui că acolo viaţa este mai bună, oamenii sunt toţi budişti, fac yoga şi meditează la nemurirea sufletului. Şi este absolut în regulă dacă ai astfel de idei în cap. Eu unul încă le mai am deşi mi-am petrecut ceva timp în Asia de Sud-Est.

Astfel de imagini sunt până la urmă cele care ne împing de la spate şi ne fac să sărim în acest tren al cunoaşterii numit viaţă în loc să rămânem agăţaţi într-un birou aşteptând un salariu bun şi beneficiind de o viaţă fără surprize.

Dar ideea acestui articol este de a amuza cititorul, nu de a-l plictisa cu reflecţii asupra vieţii. Hai să cunoaştem cele mai frecvente mituri şi iluzii pe care le încearcă cei mai mulţi oameni atunci când se gândesc la Asia de Sud-Est.

 

Plajă perfectă, apă perfectă

Langkawi, Malaezia. Asia de Sud-Est

Ai dat 1000 de euro pe biletul de avion şi pleci pentru prima dată în Thailanda sau Bali pentru a găsi plaja perfectă. Poate ai văzut filmul The Beach cu Leonardo di Caprio şi vrei şi tu o plajă pustie, doar pentru tine. Ajungi în Phuket sau Bali, poate în Krabi – Ao Nang sau poate în Koh Samui, că doar acolo aterizează avioane, nu?

Dar ce să vezi, nu eşti singurul care s-a gândit la asta. Staţiunile respective sunt super-full în plin sezon (când e iarna la noi) şi ai impresia că eşti vara la Costineşti. Wtf…pentru asta ai plătit atâta pe bilet…

Ca regulă generală, acolo unde este aeroport şi aterizează avionul vei avea şi înghesuială pentru că oamenii sunt leneşi şi nu vor să se deplaseze prea mult.

Pentru a evita treaba asta, încearcă să te îndepărtezi de aeroport. De exemplu, dacă ai ajuns în Koh Samui, stai o noapte acolo şi apoi du-te în Koh Phangan, insula vecină. Nu este pustie, dar nici nu este Koh Samui unde e o minune dacă nu dă maşina peste tine. Sau na, dacă nu vrei să mai vezi oameni, poţi da o fugă tot cu ferry până în Khanom.

Mai departe, ţi-ar plăcea să ai şi o apă curată şi limpede ca să dea bine în poze desigur. Aici iar trebuie să ai grijă pentru că ţările din Sud-Estul Asiei şi-au dezvoltat destul de mult industria, agricultura şi populaţia, ceea ce înseamnă că multe chestii se revarsă sau sunt aruncate în mările din jur. Când am mers la plajă în Bali erau adevărate mini-insule de gunoaie în larg şi te gândeai cum să le ocoleşti. În Penang şi Langkawi la fel, apa este destul de murdară din cauza diverselor industrii dezvoltate în zonă.

Ceva mai protejate mi s-au părut insulele din Thailanda unde am văzut apă curată. Desigur, multe dintre ele fac parte din diverse parcuri naţionale şi pe multe nu poţi sta după venirea serii.

 

Vară eternă

Langkawi, Malaysia. Asia de Sud-Est

Cum să nu îţi placă să vii în Asia de Sud-Est, un loc în care vara aproape că nu se mai termină? Asta este desigur visul oricărui european care urăşte frigul şi iarna. Şi pentru o vreme aşa stau lucrurile.

Însă, după ce ai stat aproape un an într-o ţară tropicală şi te bate soarele în cap toată ziua, după ce în fiecare zi eşti transpirat şi faci 3 duşuri pe zi, iar nopţile dormi cu aerul condiţionat pornit şi observi că aproape niciodată nu te poţi plimba în timpul zilei de cald ce este… îţi vine să o iei razna!

Lucrurile devin mai complicate dacă stai într-un oraş. Toate de mai sus sunt ceva mai tolerabile la malul mării unde mai vine o briză. Aşa că după aproape un an de stat în soare să vezi ce începi să visezi la răcoare şi zăpadă, de îţi vine să o mănânci când o vezi din nou.

 

Oameni prietenoşi

Ok, oamenii sunt prietenoşi şi politicoşi dacă vii ca turist şi vizitezi zone turistice. Ăsta este un lucru normal cam peste tot prin lume, chiar şi prin Europa. Până la urmă, vii la ei să cheltui bani pe cazare, mâncare, suveniruri, ture, etc. Dar ce se întâmplă dacă stai în Asia de Sud-Est pe termen lung într-o zonă mai puţin turistică? Ei bine, din experienţă proprie, lucrurile se schimbă destul de mult.

În Langkawi am stat în Kuah, orăşelul principal al insulei, într-un complex unde locuiau mai mult localnici malay şi câţiva pensionari britanici.

În Penang am stat în Times Square Condo, un complex de apartamente din centrul Penangului. În Times Square Condo aveam o diversitate mult mai mare de oameni şi e greu de spus din ce zone ale Asiei veneau mulţi dintre ei. La etajul meu cei mai mulţi erau chinezi şi probabil şi câţiva japonezi şi malay. Pe etajul de mai sus unde se afla apartamentul companiei erau mai mulţi indieni, astfel că de fiecare dată când urcam la acel etaj simţeam mirosul de curry în aer.

În amândouă locurile am observat aceeaşi chestie enervantă: oamenii nu au nicio treabă cu politeţea şi nici nu se salută unii pe alţii atunci când se întâlnesc sau când intră/ies în/din lift. Pur şi simplu se ignoră şi asta pare a fi normal pentru ei.

Am observat aceeaşi chestie ciudată şi când mergeam la muncă. Mulţi dintre colegi veneau la birou, se aşezau şi nu ziceau absolut nimic, nici măcar un „Neaţa” sau „Hi”. La fel şi pentru plecare. Adică stai 9 ore pe zi cu omul, lucrezi cu el, şi la plecare se ridică şi pleacă acasă fără să zică nimic. Este cu adevărat ciudat şi trece peste orice chestie care ţine de politeţe.

I-am întrebat care e treaba şi mi-au zis că aşa sunt ei. Aşa că desigur am încercat să-i educ puţin şi de fiecare dată când intrăm la birou sau plecam urlam în gura mare: Morning sau Have a great evening! :)) După o vreme au început şi ei să salute…probabil ca să scape de gura mea.

 

Mister în Asia de Sud-Est

În prezent, asiaticii sunt bine conectaţi la lume şi la ultimele noutăţi care apar. În acelaşi timp, îşi dau seama că ţările lor sunt atractive pentru vizitatori şi fac tot posibilul să întreţină acest mister. Chiar m-a amuzat să observ că europenii vestici, majoritatea fiind destul de aroganţi, pică în această capcană şi ajung să îi considere pe asiatici oarecum prostuţi şi chiar să abuzeze de răbdarea acestora.

Eram într-un guesthouse din Bali şi erau mai multe camere aflate la acelaşi etaj. Am rămas în acel guesthouse aproape o lună şi observam cum la fiecare câteva zile camerele din jur îşi schimbau locatarii veniţi să descopere insula zeilor în 3 sau 4 zile. În afara camerelor aveam o terasă comună unde puteai să mănânci sau să stai pe laptop.

Într-o zi, pe terasa aflată în faţa camerei era o americancă care abia venise în Asia de Sud-Est. Doamne, fata era un adevărat fenomen. Cred că a stat aproape o oră la telefon sau pe skype, timp în care doar ea a vorbit şi totul se rezuma la cât de multe lucruri a experimentat şi a trăit. Parcă mă uitam la filmul „Eat, Pray, Love” în care lumea este la dispoziţia Juliei Roberts şi există doar pentru a o distra pe ea şi a-i arăta sensul vieţii. Vesticii care vizitează Asia de Sud-Est ar merita un articol separat, sunt un adevărat spectacol în sine.

 

Asiaticii sunt toţi la fel

În ultimii ani am fost destul de mult interesat de zona Asiei de Sud-Est şi după ce am petrecut aproape 6 luni în Thailanda în 2015, de curând am petrecut aproape un an în Malaezia, Thailanda şi Indonezia (Bali).

Am observat în această perioadă o foarte mare tentaţie la mulţi europeni de a considera că asiaticii sunt toţi la fel. Şi nu este o greşeală pe care o fac numai cei care vin pentru prima oară în Asia sau vin în vacanţă. Am observat această greşeală şi la oameni aflaţi de câţiva ani în zona asiatică ce pun oameni din ţări diferite în aceeaşi oală.

Pentru cineva care vine în vacanţă este destul de normal să creadă că nu sunt mari diferenţe între thailandezi şi malaezieni, de exemplu. Însă pe măsură ce rămâi în zonă şi ajungi să cunoşti realităţile locale observi că Thailanda şi Malaezia sunt ţări cu destul de puţine lucruri în comun.

Dacă Thailanda se mândreşte că nu a căzut victimă colonizării europene, Malaezia şi-a câştigat libertatea în 1957 de sub autoritatea britanică cu care de altfel se mândreşte. Populaţiile celor 2 ţări sunt iarăşi diferite. Dacă Thailanda are o populaţie majoritară thailandeză, Malaezia trebuie să îi împace pe malay cu chinezi şi indieni, ca să nu mai menţionez populaţiile băştinaşe din insula Borneo.

Dacă în Thailanda ai impresia unei oarecare lipse de ordine şi disciplină, în Malaezia simţi imediat aşezarea britanică. Imediat ce intri pe autostradă în Malaezia, poţi vedea cum jungla a fost tăiată şi înlocuită cu câmpuri întinse sau plantaţii de palmier care nu se mai termină.

În Thailanda oamenii îţi zâmbesc, în Malaezia oamenii îţi vorbesc în engleză.

Şi dacă ar fi să fac o comparaţie mult mai drastică, cine crede că asiaticii sunt toţi la fel, în mod evident nu a avut de-a face cu chinezii. Oameni mai ambiţioşi, muncitori şi chiar inteligenţi precum chinezii sunt greu de găsit. De aceea, dacă pui unul lângă altul un chinez ambiţios şi un thailandez visător, este destul de greu să le găseşti puncte comune.

 

Asiaticii fac yoga şi meditează la sensul vieţii

Dacă ar fi să credem majoritatea filmelor ce se referă la Asia, am avea impresia că asiaticii sunt nişte mici Buddha care o ard toată ziua la umbra unui copac meditând la sensul vieţii. Nimic mai departe de adevăr. Majoritatea oamenilor din Asia de Sud-Est muncesc ca disperaţii toată ziua şi sunt extrem de serioşi în legătură cu munca lor. Chiar aş putea spune că sunt puţin prea serioşi atunci când e vorba de muncă.

În plus, nu trebuie uitat că cea mai mare ţară musulmană din lume este Indonezia cu 260 milioane de oameni. Malaezia este de asemenea o ţară dominată de populaţia musulmană malay, care reprezintă 60% din populaţia de 30 de milioane.

Cât despre yoga, am observat că sunt câteva şcoli în Thailanda, în insula Koh Phangan, care sunt însă înconjurate de scandaluri şi poveşti dubioase. Cât despre Bali şi Ubud, este adevărat că sunt şcoli de yoga peste tot aflate într-un cadru idilic printre orezării aşa cum vezi în filme gen „Eat, Pray, Love”. Însă nu sunt atât de sigur cât de mult înţeleg localnicii aceste lucruri.

După ce am stat aproape o lună în Bali şi am tot văzut acele orezării minunate observam cum la venirea serii localnicii obişnuiau să se dezbrace de toate hainele şi să se spele în canalele de apă de pe marginea drumului. Venind din Malaezia care este destul de pudică, a fost puţin şocant să observ femei şi bărbaţi maturi dezbrăcaţi spălându-se în timp ce turiştii admirau peisajul.

 

Mituri şi iluzii in Asia de Sud-Est

Este rău să avem iluzii în legătură cu anumite locuri? Poate da, poate nu. Uneori astfel de iluzii ne pot îndemna să facem alegeri greşite care ne pot costa. Însă, pe de altă parte, tocmai astfel de imagini sunt cele care ne dau curajul de a face pasul înspre necunoscut şi de a ajunge să cunoaştem mai mult.

În felul acesta realizăm că lumea este mai mare decât credeam şi că nu este atât de dificil să ieşim din zona noastră de confort.

Lasă un răspuns

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.