Pasiunea pentru mâncare în George Town, Malaezia. Sau cum decurge o zi normală pe insula Penang.

New Lane in Penang

Este dificil să găseşti un loc în care oamenii să fie mai pasionaţi de mâncare decât în Penang.

Se ştie că Penang este capitala gastronomică a Asiei de Sud-Est şi că aici găseşti mâncare malay, chinezească, indiană, chinezească specifică pentru Penang, indiană amestecată cu malay, thailandeză, vestică, etc, etc.

Stând printre oameni şi mergând în diversele lor mâncătorii observi pasiunea oamenilor de a mânca. Pur şi simplu se vede că aceştia aşteaptă mâncarea cu sufletul la gură şi în acel moment nimic nu mai are importanţă pentru ei. Totul se opreşte, orice conversaţie sau idee, şi oamenii se aruncă la propriu asupra mâncării.

Mi s-a întâmplat când eram în Langkawi să mă trezesc la un restaurant chinezesc aproape faţă în faţă cu băiatul care mi-a închiriat apartamentul. Vă jur că omul nu mă vedea deşi eram în faţa lui. Pur şi simplu era adâncit în mâncare, avea ochii închişi (da, ştiu, ei sunt chinezi…) şi savura mâncarea like there’s no tomorrow. Şi aşa sunt toţi malaezienii. Acelaşi lucru l-am observat şi la indienii care preferă să mănânce cu mâna sau malayi a căror mâncare nu m-a cucerit total.

De exemplu, în Penang sunt numeroase locuri unde poţi servi faimosul „Nasi Kandar”, un tip de mâncare specific pentru Penang şi care îmbină bucătăria malay cu cea indiană. Ei bine, localnicii ştiu că doar câteva locuri din Penang fac cel mai bun „Nasi Kandar” şi ei doar de acolo mănâncă. Astfel, începând cu orele de după-amiază şi mergând spre seară, îi vezi pe oameni cum se aşează la rând în aceste locuri. Eu am avut norocul să mă aflu aproape de unul dintre aceste locuri, Deen’s Maju de pe Jalan Gurdwara.

Un alt fel de mâncare specific pentru Penang este Chicken Rice, un fel de mâncare adus în Malaezia de chinezii din insula Hainan. Ei bine, la fel, doar anumite mâncătorii reuşesc să facă acest fel de mâncare cum trebuie. Noi am avut noroc cu David, un coleg (chinez malaezian iban din Borneo) ce mi-a devenit prieten şi care ne-a introdus în astfel de locuri, că altfel nu aflam noi cum stă treaba prea curând.

Ei bine, pe Chulia Street este un astfel de loc în care abia găseşti loc la ora prânzului. Peste drum este un loc aproape identic, din punctul meu de vedere. Totuşi, acolo nu intră niciun picior de chinez pentru că oamenii ŞTIU că doar în locul potrivit poţi mânca un Hainan Chicken Rice aşa cum trebuie. Crazy. După o vreme, am descoperit o altă locaţie care vindea Chicken Rice şi doar ne aşezam la masă iar omul ştia pentru ce venisem.

 

O zi în Penang din punct de vedere culinar

 

Micul Dejun

Pentru micul dejun penangiţii au anumite mâncătorii în care merg devreme şi care închid cel mai târziu în jur de ora 9 dimineaţa. Cred că deschid în jur de 6. La micul dejun se bea white coffee, un fel de cafea specifică pentru Malaezia. Oamenii sunt foarte mândri de ea şi au şi un muzeu dedicat. E mai mult de explicat, însă ce e de reţinut este că white coffee include deja zahăr în procesul de prelucrare.

Pe lângă cafea, oamenii au Roti Bakar, adică pâine prăjită (toast) pe care aruncă kaya (zahăr brun din cocos), apoi iau toast-ul şi îl înmoaie în cafea. Pe lângă acestea, mai poţi avea un fel de ou semi-fiert într-un pahar peste care arunci sare şi piper de Borneo. Asta este micul dejun clasic.

Desigur că există multe alte variaţii, dar ăsta îl găseşti în aceste „mâncătorii” care ţin deschis doar dimineaţa. Ah, localnicii mai iau la micul dejun un fel de supă de tăiţei numită laksa în care se aruncă un fel de sânge închegat şi nişte fructe de mare. E iute, e grea şi puţin scârboasă, mai ales la primele ore ale dimineţii, dar dacă vrei să încerci, go ahead. Laksa se mănâncă oricum la orice oră din zi şi face parte din bucătăria peranakan sau baba nyonya, cum îi zic localnicii.

 

Prânzul

Prânzul este prin definiţie unul dintre cele mai frumoase momente ale zilei în Penang. Avem următoarele opţiuni:

Cafenea locală

De obicei mergeam la o mâncătorie chinezească în George Town unde mâncam super ieftin printre chinezii care trăiau în zonă. Cum recunoşti astfel de loc în caz că ajungi pe acolo? Păi e simplu, uită-te după nişte service-uri auto unde mănâncă oamenii înăuntru, alea sunt. Dacă nu l-am fi avut pe David, prietenul meu de la muncă, nu cred că am fi intrat de capul nostru.

Aşa, în astfel de loc poţi comanda mai multe chestii: Char Kuey Teow – probabil cea mai faimoasă mâncare din Penang -, supa Wan Tan Mee (poate veni şi dry, adică într-un fel de sos de soia), fried rice (desigur), lor bak, curry mee sau hokkien mee. Am vorbit despre ele in acest articol. Astfel de mâncătorii sunt numite „cafenele” de către localnici şi sunt diferite de cafenelele adevărate hipstereşti pe care le poţi găsi de asemenea în Penang şi unde poţi avea cafea gen espresso, capuccino, etc.

Economy rice

În zilele în care aşteptam să se termine luna şi să intre salariul, mergeam pe cea mai ieftină alternativă şi anume Economy Rice. În mod normal ai un fel de mâncătorie simplă în care poţi alege între foarte multe feluri de mâncare, de la pui şi peşte prăjit la sosuri de curry, scoici în sos şi numeroase legume trase la tigaie sau în alt fel. Eu recunosc că îmi puneam ca nebunul şi le amestecam de îl disperam pe prietenul David, care se crucea că un om poate mânca atât de mult. Nu mai menţionez că peste tot la masă în loc de pâine ai orez, deci orezul este ca pâinea în Europa.

Chicken Rice

Să ne înţelegem, sunt şi cafenele cum am zis mai sus unde poţi găsi chicken rice. Noi mergeam la una de felul ăsta pe Chulia Street. BUT, but, normally, locurile care vând chicken rice nu prea vând şi alte chestii pentru că chicken rice is big deal. De obicei într-un asemenea loc mai poţi comanda un suc sau o cafea şi lor bak pe lângă chicken rice, dacă eşti un alb înfometat like me. Nu mergi oriunde, sunt doar anumite locuri care îl fac cum trebuie.

Dacă totuşi vrei să încerci şi o mică variaţie, te duci la intersecţia Lebuh Carnarvon cu Jalan Cheong Fatt Tze şi comanzi Duck rice. Eu tot mergeam în locul ăsta de câteva luni doar pentru asta, iar într-o zi a venit o femeie la mine care lucra acolo, nu m-a recunoscut, şi m-a întrebat dacă vreau Char Kuey Teow, la fel ca toţi turiştii. Eram foarte aproape să o strâng de gât pentru că orice localnic merge acolo doar pentru Duck Rice.

Tom Yam

Uneori ne năpădea dorul de Thailanda şi mergeam în Prangin Mall unde la etajul 3 există un loc dedicat supei Tom Yam. Acolo, te duci şi îţi alegi ce vrei să fie în supa ta: fishball, ciuperci, legume, carne de raţă afumată, un fel de kaiser, etc. Dacă nu doreşti să te complici, comanzi tom yam clasic cu peşte sau fructe de mare, cum poţi găsi de obicei în Thailanda.

 

Cina

Sri Ananda Bahwan

Aici iarăşi trebuia să ne gândim ce vrem să mâncăm. Cel puţin o dată pe săptămână mergeam la restaurantul nostru indian Sri Ananda Bahwan din Little India unde era extrem de dificil de ales dacă să mergem pe butter chicken (sau alt fel de pui în sos de curry) sau pe tandoori. Şi mai ales dacă să luăm cu pâine naan sau cu roti. Orice ar fi, dacă ajungi prin Malaezia la un restaurant indian, nu uita de Roti Boom. Este creaţia diavolului!

Parcarea din New Lane

Unul dintre locurile în care mergeam cel mai des era totuşi la doi paşi de noi şi anume New Lane la intersecţia cu Jalan Macalister. Aici, într-o parcare, la orele serii se întindeau scaune şi mese pentru oamenii care doreau să ia masa. Pe strada care aproape se bloca veneau tot felul de vânzători ambulanţi de mâncare stradală.

Astfel, luam întâi o masă şi apoi începeam să mergem printre vânzătorii de pe stradă, le spuneam ce vrem de la ei şi le ziceam şi numărul mesei. Când era gata mâncarea, veneau cu ea la masă şi le plăteam. Puteam lua aproape orice este specific pentru Penang, de la Char Kuey Teow şi Chicken Rice până la supe de toate felurile, fried rice, pui sau vită pe grătar, peşte pe grătar (ceva mai scumpicel), pau sau dumplings (fierte sau prăjite), etc, etc. Sunt multe chestii pe care nici nu am apucat să le testez. Pentru mâncare stradală asemănătoare, poţi merge pe Chulia Street de asemenea, dacă vii ca turist pentru câteva zile.

 

Pasiunea pentru mâncare în Penang

Datorită faptului că există atâta varietate culinară, chiar dacă am stat ceva timp în Malaezia, a fost ca şi cum am fi fost într-o vacanţă continuă pentru că tot timpul mai era ceva de gustat sau încercat.

Chiar şi atunci când aveam bani şi mergeam într-o cafenea hipsterească pentru o cafea şi o prăjitură şi încercam să zicem un hamburger sau o salată cu somon, tot erau demenţial de bune şi nu înţelegeam cum naiba pun atâta pasiune pentru nişte feluri de mâncare ce evident nu făceau parte de meniul clasic al locului.

După atâta vreme petrecută în Malaezia fac un efort foarte mare pentru a-mi aduce aminte de un loc ce nu mi-a plăcut, unde am fost tratat aiurea sau unde mâncarea a fost mediocră. Şi nu reuşesc să-mi aduc aminte de vreun asemenea moment.

Lasă un răspuns

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.