Ferma din Lofoten

„The men of these islands are the most flawless individuals one can imagine; they have handsome appearances and their women, too, are beautiful. Highly trustful, they do not bother to lock anything…” Pietro Querini

Ne intoarcem de la Svolvær, capitala insulelor Lofoten si ne uitam pe harta turistica primita de la biroul de informatii. Pana la Tind, satucul unde ne-am cazat, sunt aproximativ 130 de km. Ce dracu sa facem pana acolo? Poate putem totusi vizita ceva pe drum pana acolo. Si normal ca vrem ceva traditional, ceva local. Ne sare in ochi ferma Aalan Gård, o ferma din Lofoten tipica.

Asa ca pornim cu masina pana acolo, un Volvo de 20 ani, cu un portbagaj imens. Parasim drumul principal la un moment dat si ne apropiem de ferma, unde ne asteptam sa vedem cel putin cateva feluri de animale, asa cum vezi intr-o gospodarie de-a noastra de la tara. Cand am ajuns acolo (liniste peste tot), ne-a intampinat o femeie.

Eu fiind impins la inaintare de cate ori era vorba de comunicarea cu bastinasii, am intrebat ce avem de vazut acolo. Mi s-a raspuns: „Goats!”. Eu am transmis mai departe grupului :”Capre mah!”. Femeia cand a auzit, m-a intrebat :”Are you Spanish?” (In spaniola este cabra) I-am raspuns ca nu, suntem romani si ca suntem si noi latini, ca si spaniolii. Nu a parut extrem de impresionata. Totusi a decis ca suntem de incredere si a trimis-o pe fiica ei sa ne insoteasca mai departe, fiica ei avand 12 sau 13 ani.

Dupa aceasta introducere, fata ne-a condus catre magazinul in care tineau condimente, ceaiuri si diverse soiuri de branza de capra. Din ce am putut observa, ceaiurile si condimentele erau din plante locale si probabil in timpul verii pot fi vazute locurile in care aceste plante cresc. Ce mi s-a parut foarte interesant a fost felul in care aceste ceaiuri sau condimente erau numite si prezentate, cuvinte precum „nordland”, „viking” sau „warrior” fiind folosite cu usurinta. A fost dragut momentul in care am apucat sa gustam diverse tipuri de branza de capra. Acestea erau destul de variate, branzeturile respective incluzand tipuri de branza cu caramel, branza de capra mucegaita si alte amestecuri foarte interesante. Dupa ce am gustat din mai multe tipuri de branza, unul dintre ele numindu-se simplu „Capra”, am cumparat cate 2 sau 3 feluri, care mai de care mai interesante. Dupa cateva zile, am observat ca acele branzeturi erau prea interesante pentru gusturile noastre. Deci un mic sfat, nu luati chestii prea complicate.

Dupa ce am terminat cu branzeturile, condimentele si ceaiurile, am continuat turul sa vedem caprele din dotarea fermei. Vizitarea caprelor a fost partea cea mai draguta pentru ca ne-a amintit de copilarie, de momentele cand eram mici si ne vizitam bunicii la tara. Am luat iezii in brate si ne-am simtit foarte bine in mijlocul caprelor.

Poate vi se pare un articol micut si care nu trezeste prea mult interes, insa eu vad lucrurile in felul urmator.

Sunt uimit si topai de fericire cand vad un vulcan care erupe in fata ochilor mei (cum a fost cu Etna in Sicilia) si sunt dat pe spate atunci cand ratacit pe un ferry in Oceanul Arctic imi apare aurora boreala in toata splendoarea ei. Dar acestea sunt punctele maxime pe care viata ti le poate oferi daca esti norocos.

Insa, trecand mai departe, imi dau seama ca placerea provocata de lucrurile simple (cum ar fi sa tii un ied in brate) este cateodata tot ce avem de fapt nevoie pentru a fi fericiti.

M-am uitat la acei oameni care traiesc la acea ferma si pareau multumiti ca traiesc o viata asa simpla, dar totusi atat de naturala.

Incerc sa vad lucrurile din punctul lor de vedere si va rog sa-mi permiteti un mic joc al imaginatiei, dar pentru mine asa isi vad ei viata:

„Crestem capre si facem branza cu tot felul de ciudatenii in ea pe care o vindem turistilor sau celor care ne viziteaza. Sigur, o parte o tinem pentru noi. De asemenea avem o gradina cu tot felul de plante locale (pentru a rezista frigului) si din acele plante scoatem diverse condimente si diverse ceaiuri pe care le vindem turistilor sub diverse nume.

In afara de asta, ce ar mai fi de spus ? Suntem bine, fericiti ca putem trai in mijlocul naturii si ce producem ne ajunge pentru a duce un trai decent.

Poate ca viata noastra nu pare foarte palpitanta, dar in acelasi timp suntem feriti de o viata la oras unde omul nu are incredere in om.

Si pana la urma de ce am trai la oras? Acolo toti oamenii pretind ca sunt diferiti si ca fiecare are calea lui, diferita de a celorlalti. Dar cat adevar este in asta ? Nu cumva, vietile voastre sunt toate la fel?

Alergati ca niste capre dupa ceva care nu exista si pe care nu il atingeti niciodata. Niciodata nu sunteti multumiti, tot timpul vreti mai mult. Si totusi de ce veniti aici daca sunteti asa fericiti in orasele voastre ? De ce cautati natura cand de fapt toata existenta voastra este ordonata in a o respinge si a o distruge?”

Aici puteti gasi ferma Aalan Gård: