O Lună în Langkawi, Malaezia: Strangers in a Strange Land

Langkawi, Malaezia - Gunung Raya

A trecut mai mult de o lună de când am ajuns în Langkawi şi încă încercăm să ne obişnuim cu acest loc.

Da, am scris câteva articole despre Thailanda şi se presupune că ar trebui să fim familiarizaţi cu această zonă a Asiei, însă lucrurile nu sunt atât de simple. Malaezia nu este Thailanda şi aceste două ţări vecine sunt cât se poate de diferite.

Fără a mai pierde timpul, voi intra direct în pâine şi voi vorbi puţin despre oamenii din Langkawi şi religia islamică ce le influenţează viaţa.

 

Oamenii din Langkawi

Langkawi, Malaezia_2

Aici avem o diferenţă majoră faţă de Thailanda. În primul rând, nu putem vorbi (doar) despre malaezieni aşa cum vorbim despre thailandezi. Populaţia Malaeziei este compusă în principal din 3 grupuri entice: malay, chinezi şi indieni, ultimele două grupuri ajungând aici în ultimele sute de ani şi fiind în prezent cetăţeni malaezieni cu drepturi egale.

Acest lucru se datorează istoriei complicate a Malaeziei şi a faptului că de-a lungul timpului tara s-a aflat sub influenţă portugheză, olandeză şi în sfârşit britanică. Influenţa Marii Britanii este cea care a definit cel mai mult această ţară în ultimii 200 de ani, Malaezia obţinând independenţa în 1957.

Să revenim la oameni. Acum, nu pot vorbi decât din ce am putut observa în Langkawi şi este posibil să nu se aplice în alte locuri ale ţării.

 

Malayi sunt musulmani

Dacă în Malaezia, etnicii musulmani malay formează 60% din populaţia ţării, în insula Langkawi aceştia acoperă 90% din total. Oamenii sunt destul de chill şi nu prea se agită în general cu nimic. Ca să ne înţelegem, malayi sunt musulmani moderaţi.

În general cam asta se poate spune despre ei cu exactitate şi această moderaţie nu pare să fie tulburată de nimic. Cred că singura lor mare pasiune – care din fericire nu este interzisă de Islam – este aceea de a mânca.

Mulţi dintre ei sunt supraponderali, atât bărbaţii cât şi femeile, ca să nu spun că am văzut foarte mulţi copii de-a dreptul obezi. Şi nu mă refer că sunt puţin mai mari, unii dintre ei sunt de-a dreptul imenşi, ceea ce m-a şocat având în vedere că nu-mi aduc aminte să fii văzut un thailandez gras cât am stat în Thailanda.

În comparaţie cu vecinii de la nord, oamenii vorbesc engleza şi nu par să te observe, ceea ce te face să te simţi oarecum normal. Sunt destul de retraşi, dar este posibil să fie aşa cei din această zonă.

Sunt familişti şi peste tot vezi familii cu minim 2 sau 3 copii. Îi răsfaţă cât pot de mult şi cred că nu au limită la dulciuri. Nici copiii şi nici ei. Nu prea salută şi evită contactul, mai ales femeile care sunt tot timpul îmbrăcate din cap până-n picioare. Vorbind despre femei, acestea par să aibă ca scop în viaţă să facă cât mai mulţi copii şi să se ocupe în general de familie. Din nou, influenţa Islamului.

Nu am reuşit până acum să înţeleg bucătăria malay, dar poate trebuie să mai am răbdare.

 

Chinezii vor moşteni lumea

Par a fi cei mai descurcăreţi, muncitori, capabili şi ambiţioşi malaezieni. După cum zice un prieten pe care l-am cunoscut în Langkawi, dacă vrei să faci o treabă trebuie să vorbeşti cu un chinez.

Zilele trecute ne-am trezit din întâmplare într-un mic cartier rezidenţial unde erau numai case, un fel de Pipera de la noi. Peste tot erau numai chinezi, case frumoase, maşini frumoase. Oamenii evident au bani şi fac bani. Peste tot prin Kuah sunt nenumărate mâncătorii chinezeşti, chiar unele lângă altele, şi spre deosebire de restul, nu par a fi extrem de interesate să atragă orice clientelă. În cele mai multe vedem exclusiv chinezi şi par a fi ok cu asta.

Dar să revenim la bani şi la propria experienţă. Scuterul l-am închiriat de la nişte chinezi, apartamentul tot de la nişte chinezi şi am reparat telefonul de două ori la un fel de service pentru telefoane deţinut de chinezi. Pentru că au fost reparaţii minore, au refuzat să-mi ia bani.

Puştiul chinez care mi-a închiriat apartamentul m-a ajutat să-mi instalez şi Internet, punând contractual pe numele lui, ceea ce m-a ajutat să economisesc în jur de 600 ron, taxe ce ar fi trebuit plătite doar pentru ca sunt străin (non-malaysian). Pentru acest ajutor, plătesc băiatului o mică sumă lunară de 10 myr (10 myr = 10 ron aprox). Oamenii sunt cinstiţi şi înţeleg că în urma unei afaceri trebuie să câştige amândouă părţile. Este într-adevăr o mică diferenţă faţă de viziunea românească de a face “afaceri”.

În privinţa religiei, majoritatea sunt budişti, confucianişti sau taoişti. Totuşi, este evident că se roagă mai des la zeul banilor.

 

Indienii vor găti pentru această lume

Pot spune cu mâna pe inimă că cea mai bună mâncare din lume este cea indiană, iar în Langkawi sunt destul de multe locuri unde poţi încerca nenumărate feluri de mâncare la preţuri foarte mici. Încă sunt în faza de testare şi nu pot să recomand ceva anume, însă pentru moment sunt terminat după pâinea dosa, naan, roti canai şi puiul tandoori. Ca să nu mai zic de felurile diferite de curry ce însoţesc mâncărurile.

Cei cu care am avut de-a face prin mâncătorii nu vorbesc engleza, însă sunt cu adevărat remarcabili la a anticipa ce doreşti. Am observat câteva temple hinduse prin zonă şi este evident că oamenii îşi practică religia.

 

Islamul în Langkawi

Langkawi, Malaezia - Cable Car

Trebuie menţionat pentru că este important pentru majoritatea populaţiei malay.

La prima vedere, poţi observa pe stradă cum femeile sunt acoperite total din cap până-n picioare. Sunt afară 35 de grade şi umiditate cât cuprinde? Nu contează pentru ele, sunt îmbrăcate total şi au hijab-ul pe cap.

La sfârşitul lui noiembrie s-a făcut destul de răcoare şi chiar a scăzut temperatura pe la 24 – 25 de grade, plus că bate vântul şi sunt ploi. Pentru mine este tot vară şi sunt tot la pantaloni scurţi şi tricou. Ei pe de altă parte, şi-au tras hanoracele pe ei şi gecile de vânt, ploaie şi frig. Pentru ei este iarnă.

Trebuie să menţionez că de prin noiembrie până în februarie este high-season pe coasta de vest şi perioada anotimpului răcoros. Adică temperatura sta ziua între 27 şi 30 de grade, iar noaptea scade până la 25, hai 24 uneori. Pentru ei este iarnă.

Să revenim la religie. În fiecare zi, deci în fiecare zi, în valea care străbate insula de la nord la sud şi aflată în faţa balconului nostru se află cel puţin 3 moschei şi fiecare dintre ele are câte un megafon sau mai multe. Aşa că în fiecare zi, la orele 6:10, 13:10, 16:30, 19:10 şi (cu voia lui Allah) 20:10 fiecare muezin cheamă credincioşii la rugăciune şi încep să cânte toţi în acelaşi timp. Uneori mai mult, alteori mai puţin. Uneori mai tare, alteori mai încet. Unii au voce, alţii nu.

Pe măsură ce te obişnuieşti începi să observi diferenţele dintre muezinii care cântă în zile diferite. Unii dintre ei cântă chiar foarte frumos. O chestie interesantă pe care am observat-o este că într-o anumită măsură anumite sonorităţi se apropie neaşteptat de mult de cele din interiorul bisericilor noastre ortodoxe. În mod evident, creştinismul şi islamul se trag din iudaism.

 

Vecinii mei musulmani

Langkawi, Malaezia - Muslim girls

Se fac şi eforturi ca non-malaezienii ce locuiesc aici să-i înţeleagă mai bine pe localnicii musulmani. La intrare în scara blocului, sunt afişate pentru „non-muslim only” mai multe pliante ce explică într-un limbaj prietenos cele mai frecvente neînţelegeri (misconceptions) asupra Islamului. M-am uitat şi eu prin ele şi am observat cât de mult seamănă limbajul cu cel folosit de Martorii lui Iehova, dacă mai ţineţi minte cărţile răspândite de aceştia prin România acum câţiva ani.

Fără a intra în prea multe detalii, cum ar fi ca ei sunt de fapt împotriva violenţei şi a terorismului, o să menţionez o „misconcepţie” interesantă asupra femeilor. Se pleacă de la premisa că noi în „Vest” considerăm femeile musulmane ca fiind obligate să poarte hijab-ul pe cap fiind prin asta constrânse împotriva voinţei lor.

Explicaţia la această „misconcepţie” este următoarea: Femeile musulmane se acoperă complet doar în public, nu şi acasă, în familie. De ce? Pentru că o femeie trebuie apreciată în funcţie de mintea şi personalitatea ei, nu în funcţie de aparenţa exterioară şi de sexualitatea ei. Putem dezbate astfel de idei la infinit pro şi contra, însă mi s-a părut interesant cum au prezentat acest obicei musulman.

Mai sunt şi altfel de „misconcepţii”, însă poate ar fi bine să le prezint într-un articol dedicat Islamului şi a felului în care acesta ar trebui considerat de către „infideli”.

 

Un ninja invizibil în piscină

Ne-am obişnuit ca dimineaţa şi seara să mergem la piscina din complex. Atunci când malaezienii vin la piscină, desigur că sunt îmbrăcaţi complet. Mai ales femeile.

Cea mai ciudată experienţă o avem uneori seara când stăm după orele 19. Trebuie să menţionez că în ţările tropicale după orele 18:30 începe să se lase seara, iar de la 7 încolo e deja noapte.

Revin, în unele seri când suntem de obicei doar noi în piscină, mai vine o doamnă care zic eu că se află pe la 50 de ani fiind îmbrăcată complet în negru din cap până-n picioare. Evident, este extrem de credincioasă şi pentru că o femeie musulmană nu-şi poate afişa corpul în public, rămâne în nişte haine negre destul de largi, cu hijab-ul pe cap, şi intră aşa în apă. Îşi aşează pe faţă o mască de snorkelling şi începe să dea ture prin bazin de la un cap la altul. Fiind şi noapte, impresia este destul de dubioasă, zici că este un ninja care înoată pe sub apă.

De obicei, când o vedem că vine, părăsim piscina şi o lăsăm să-şi facă de cap, mai ales că nu se simte în largul ei. Însă într-o seară, am rămas intenţionat pentru a vedea cum reacţionează. A stat puţin pe margine, s-a uitat la noi ca şi cum ne ruga să plecăm şi când a văzut că o ignorăm, şi-a făcut curaj şi a intrat în apă. Şi-a tras masca de snorkelling pe cap şi a început să dea ture de bazin plină de avânt.

 

Mâncarea

Langkawi, Malaezia - food

Mâncarea este probabil cea mai şmecheră chestie de pe insula asta. Poţi găsi oricând mâncare indiană, chinezească, malaeziană şi thailandeză. Chiar şi europeană sau vestică, cum îi spun ei. Noi suntem terminaţi după mâncarea indiană şi thailandeză.

Ieri de exemplu am mers la un restaurant-terasă-mâncătorie unde erau vreo 4 locuri ce vindeau mâncare pentru acel spaţiu – dacă are sens ce spus – astfel încât la final a trebuit să plătim separat fiecăruia dintre cei de la care am luat mâncare. Unul dintre locuri vindea mâncare ce avea la bază fructele de mare, altul thai-malaeziană şi altul chinezească. Nu exista meniu şi am avut noroc că a venit un domn care a început să ne explice ce şi cum.

Pur şi simplu sunt atât de multe feluri de mâncare şi atât de multe detalii încât nu cred că voi putea să prezint lucrurile cum trebuie, nici acum şi nici pe viitor.

Ne place de asemenea să gătim ce găsim prin pieţele lor, chiar dacă uneori nu le prea nimerim. Am primit o maşină de făcut pâine de la prietenii Cristi şi Adriana şi facem pâine des. Sunt şi câteva mall-uri şi supermarketuri de unde luăm ulei de măsline şi alte chestii mai normale.

(Cristi şi Adriana vin în Langkawi de câţiva ani şi probabil acum râd de ce prostii scriu eu aici.)

 

O lună în Langkawi

Langkawi, Malaezia - beach

A trecut o lună de zile de când suntem aici şi este evident că mai avem lucruri de descoperit în legătură cu acest loc. Sunt sigur că în timpul ăsta ne vom corecta anumite „misconceptions” şi vom înţelege lucrurile mai bine. Este posibil să mai rămânem o lună sau două pe insulă şi sigur mai revin cu un articol sau două despre acest loc.

Am văzut deja cele mai multe atracţii turistice de pe insulă, însă cred că voi vorbi într-un articol separat despre ele.  🙂

Langkawi, Malaezia - Gunung Raya view

Dacă ţi-a plăcut articolul, dă şi tu un like. Nu fi sărac.

Lasă un răspuns