Imparatii daci ai Imperiului Roman

Imparatul Constantin cel Mare

S-a nascut la sud de Dunare, la Naissus, in Serbia de astazi, pe atunci provincia Moesia Superior. Tatal sau, imparatul Constantius Chlorus, era tot din Naissus. Deci, Constantin era, mai exact, un moeso-dac. In octombrie 312 e.n. are loc batalia de la Podul Milvius, langa Roma. Aceasta batalie a avut loc între împaratii Constantin si Maxentiu. Constantin a câstigat batalia si a devenit conducator unic al Imperiului Roman din vest.

Din punct de vedere religios, acesta este inceputul crestinarii lui Constantin cel Mare, inaintea bataliei decisive acesta avand viziunea unei cruci pe cer si aparitia textului In Hoc Signo Vinces, de obicei tradus „Prin acest semn vei învinge”.

In anul urmator, Constantin (Imparatul imperiului din vest) si Licinius (Imparatul imperiului din est) emit Edictul de la Milano (313 e.n.) prin care garanteaza libertatea religioasa pentru toate cultele, inclusiv cel crestin.

Arcul de Triumf al lui Constantin este inaugurat in 315 e.n., dupa ce a fost inceput in 312 pentru a glorifica titlul de eliberator al Romei, acordat lui Constantin in urma victoriei dobandite la Podul Milvius impotriva lui Maxentiu.

Constantin este cel care, la doar doua secole dupa cucerirea Daciei, „recicleaza” monumente din forul lui Traian. Marea friza de piatra a lui Traian, masurand peste 30 de metri este sparta in bucati de Constantin. Patru bucati sunt incastrate in arcul sau de triumf de la Roma, dupa ce figura lui Traian este stearsa din reprezentarile reliefurilor. Mai mult, opt din grandioasele statui de daci, inalte de trei metri, care impodobeau forul lui Traian, sunt scoase de la locul lor si urcate pe Arcul imparatului Constantin. Aceste statui impresionante strajuiesc arcul la o inaltime de aproape 25 de metri. Patru dintre ele reprezinta nobili daci, iar celelalte patru, oameni de rand, fara caciuli. Cu totii au o atitudine demna, au capetele usor aplecate si mainile impreunate. Ca impresie generala, dacii lui Traian inspira calm, intelepciune si o anumita siguranta imperturbabila.

Este evident ca exista o legatura puternica intre originea moeso-daca a lui Constantin si dacii lui Traian. Altfel de ce ar lua un imparat roman monumente ale unui alt imparat pentru impodobirea propriului monument? Ce este cu adevarat interesant este ca statuile dacilor sunt scoase din forul lui Traian, unde aveau rolul de a ilustra chipul unui popor invins si urcate pe un Arc de Triumf ce simbolizeaza o victorie.

Din invinsi, dacii devin invingatori ca simboluri ale victoriei lui Constantin asupra lui Maxentiu.

Ca dovada a interesului lui Constantin pentru teritoriile nord-dunarene, in 328 e.n., între Sucidava si Oescus, este inaugurat un pod peste Dunare. Prin campaniile sale la frontiera Dunarii, acesta recupereaza o parte din teritoriile Daciei (care fusese parasita de legiunile împaratului Aurelian). Acum Constantin si-a adaugat si titlul de Dacicus Maximus.

Imparatul Galerius

Primul edict de toleranta fata de crestini a fost emis în 311 e.n. de Galerius, imparatul partii de est a Imperiului Roman, cu 2 ani inaintea faimosului Edict de la Milano din 313. El proclama recunoasterea crestinismului ca religie si dadea crestinilor dreptul de a se întruni, sub conditia de a nu tulbura ordinea publica.

Trebuie mentionat ca imparatul Galerius este de origina daca si isi sustine cu mandrie originea. Mai mult decat atat, vrea sa schimbe numele Imperiului Roman in Imperiul Dac.

Este interesanta legatura dintre imparatii romani de origine daca si religia crestina. Daca Galerius emite un edict de toleranta religioasa in 311 e.n., Constantin da un al 2-lea edict in 313 prin care nu doar tolereaza religia crestina, dar chiar li se promite crestinilor recuperarea proprietatilor confiscate anterior.

De observat in zilele noastre Arcul de triumf al lui Galerius de la Salonic si figurile de daci ce apar pe el. Arcul de triumf al lui Galerius este construit in 304 e.n. pentru a comemora o victorie asupra persilor, batalie in care fortele dacilor au fost hotaratoare.

Concluzii

Daca facem o conexiune intre cele 2 arcuri de triumf (unul din 304 si celalalt din 315) si prezentarea mai mult decat favorabila a dacilor pe aceste monumente ale lumii antice, devine evidenta importanta elementului dac in acea perioada, incepand cu soldatii daci de pe arcul lui Galerius(304), invingatori in lupta cu persii si continuand cu cele 8 statui de daci de pe arcul lui Constantin(315), simboluri ale victoriei lui Constantin asupra lui Maxentiu.

Punand aceste 2 monumente unul langa altul si originea daca a celor 2 imparati romani, este uimitoare prezenta elementului dac in imperiul roman la 2 secole dupa cucerirea lui Traian si mai ales la peste 3 decenii de la retragerea aureliana din Dacia (271).
Vazand lucrurile din acest punct de vedere, dacii nu mai par deloc a fi niste invinsi ai istoriei, ci niste invingatori la cel mai inalt nivel.

De ce oare nu suntem invatati despre aceste lucruri la scoala ?