9 Luni în Malaezia. Insulele Penang şi Langkawi

by Aurelian / Langkawi, Malaezia, Penang / 29 sept. 2018

Cu un an în urmă am plecat de acasă pentru a vedea cum este să trăiesc pentru o perioadă într-un mediu nefamiliar, între oameni ce nu au nimic în comun cu mine şi cu locul din care vin.

Am ales Malaezia, unde am stat două luni în insula Langkawi şi şapte luni în insula Penang, două insule aparent asemănătoare din nordul ţării, însă atât de deosebite între ele încât aş putea spune cu uşurinţă că am fost în două ţări diferite. Experienţele trăite în cele două insule au fost de asemenea diferite.

Este uşor să cunoşti Malaezia?

Depinde. Cât de bine pot spune că îmi cunosc propria ţară până la urmă? Chiar şi acum, după mai mult de 30 de ani de trăit în România, psihologia oamenilor de aici îmi rămâne puţin cunoscută. Să revenim la Malaezia. Cum anume poţi ajunge să cunoşti această ţară?

Păi, înainte să te duci acolo, cred că este bine să ai puţin habar de istoria acelei ţări şi de câteva elementele de bază care definesc Malaezia:

Malaezia a fost colonie britanică până în 1957 şi este prin urmare o ţară destul de tânără.
În Malaezia se vorbeşte limba engleză aproape peste tot, ceea ce este un mare avantaj pentru oricine doreşte să o viziteze.
Din punct de vedere politic, în Malaezia a rămas din 1957 până pe 9 mai 2018 acelaşi partid la guvernare, un fel de PSD de-al lor. Pe 9 mai 2018, opoziţia a reuşit să câştige alegerile pentru prima oară şi au impus un prim-ministru „tânăr” de 93 de ani!
Malaezienii sunt alcătuiţi din mai multe etnii: malayi musulmani (60%), chinezii budişti (creştini, taoişti, etc.) (24%), indienii hinduşi şi musulmani (15%), plus populaţiile indigene din insula Borneo, un spaţiu oarecum diferit de Malaezia peninsulară.
Gastronomia este atât de variată şi oamenii sunt atât de pasionaţi de mâncare, încât celelalte ţări din jur par plictisitoare prin comparaţie. Şi nu zic asta doar pentru că am stat în Penang, capitala gastronomică a Asiei de Sud-Est, însă nici în Langkawi nu pot spune că m-am plictisit vreun moment în ceea ce priveşte mâncarea.

Langkawi, primul impact cu Malaezia

Langkawi este o insulă destul de mare cu o populaţie de 100.000 de oameni, dintre care 90% sunt malay musulmani. Malayi reprezintă principală populaţie a ţării şi au drepturi mai multe decât celelalte etnii. Sunt consideraţi a fi mai malaezieni decât restul, atât prin faptul că sunt băştinaşi cât şi prin religia musulmană (moderată) care le ordonează viaţa.

Malayi sunt destul de reţinuţi şi ai un contact relativ redus cu ei ca turist sau vestic. Totuşi, dacă este să îmi dau cu părerea (că totuşi sunt român), am observat că îşi iau religia în serios şi îşi văd de treburile lor. De cele mai multe ori m-am lovit de ei atunci când am mers pe la mâncătoriile malay, dar nici atunci prea mult pentru că preferam mâncarea chinezească sau indiană. Unii dintre ei abia vorbesc engleza. Asta în ţara în care ei sunt majoritari şi engleza este limba oficială.

Sunt oarecum asemănători cu thailandezii, în sensul că par rupţi de restul lumii şi nici nu par a fi interesaţi de ce se întâmplă în afara ţării lor. Îşi ţin religia cu stricteţe şi nu mi-au dat impresia că ar fi extrem de ambiţiosi.

Din ce am văzut la TV, sunt foarte multe telenovele în care sunt inserate temele clasice pentru acest gen de filme: căsătoria, familia, Dumnezeu şi mai ales rolul femeii în toată treaba asta. Femeia „bună” este cea care se roagă toată ziua, naşte cel puţin 2 sau 3 copii, poartă vălul pe cap şi nu iese din cuvântul tatălui/ soţului. Femeia „modernă” este portretizată ca fiind gălăgioasă, vulgară şi fără respect faţă de familie. În filme oamenii trăiesc în case super-luxoase, la fel ca în telenovelele sud-americane.

Ca străin eşti neplăcut impresionat de multitudinea de moschei trântite la fiecare doi paşi şi de faptul că de cinci ori pe zi din acestea urlă chemarea muezinului la megafoanele puse cât mai sus. Toate în acelaşi timp. Îţi vine să te duci peste ei, mai ales că geamurile din apartamente lor nu izolează sunetul, fiind puse mai mult la mişto ca să nu-ţi plouă în casă.

Deşi malayi sunt majoritari în Langkawi, cu chinezii malaezienii am făcut treabă. Scuter, apartament, Internet…am rezolvat cu chinezii. Chiar şi în privinţa mâncării, chinezii erau preferaţi. Mult mai deschişi la minte şi mai pregătiţi la combinaţii decât malayi sau indienii. La fel este şi în Thailanda, tot cu chinezii faci treabă.

În Langkawi am stat în Kuah, oraşul principal al insulei care avea privilegiul de a ţine de două ori pe săptămână piaţa de noapte. Avea şi câteva „mall-uri” şi un parc destul de întins şi cam ciudat. Langkawi are în mod clar un vibe total diferit de Penang şi cele două insule nu pot fi comparate. Este ca şi cum ai încerca să compari viaţa la ţară cu cea de la oraş. Plusuri şi minusuri.

George Town, Penang, Malaezia

Penang a fost şi rămâne o insulă dominată de cultura chineză. George Town este inima Penang-ului şi cred că am fost extrem de norocos să locuiesc pentru o vreme în acest loc.

Am mai zis în alte locuri că mâncarea este incredibilă şi chiar am dedicat un articol acestui subiect.

Moştenirea chineză se reflectă de asemenea în arhitectura George Town-ului, loc ce a intrat sub protecţia UNESCO în 2008, moment din care a şi început să renască. Lăsăm George Town-ul la o parte cu mâncarea şi istoria sa şi ne uităm la lucruri ce îl definesc în prezent.

Penang-ul are aproximativ 2 milioane de locuitori şi este considerat ca fiind al 2-lea oraş al Malaeziei, după Kuala Lumpur. La o primă vedere este posibil să fii neplăcut impresionat de multitudinea de zgârie-nori care se înalţă peste tot, traficul infernal şi căldura/ umiditatea tipice pentru o zonă tropicală.

Penang are o zonă urbană puternic dezvoltată. Vorbim de autostrăzi care o străbat, mall-uri mari şi moderne, o clasă de mijloc destul de ridicată alcătuită mai mult din chinezi şi două poduri-autostrăzi, unul de 15 km şi altul de 23 km, care leagă insula de continent. Au început de curând să construiască o a treia conexiune către continent pe sub mare care va pleca direct din George Town. Destul de impresionant pentru o ţară independentă din 1957.

Se vede oarecum moştenirea britanică, mai ales că multe străzi din George Town şi-au păstrat numele din perioada colonială. Un exemplu demn de menţionat, mai ales că mă plimbam des pe ea, este Beach Street, care atunci când intri pe ea este o stradă cu sens unic pe unde poate trece o singură maşină şi se numeşte Lebuh Pantai (Lebuh = stradă, Pantai = plajă). După ce ajunge la intersecţia cu Chulia Street, strada se lărgeşte şi permite traficul pe amândouă sensurile. De asemenea, Lebuh Pantai îşi schimbă numele în Beach Street pe plăcuţe. Pe Beach Street se petrec adesea diverse festivaluri şi sărbători publice.

Câteva cuvinte despre cultura Peranakan sau Nyonya

În ultimii ani s-au făcut eforturi pentru a renova vechile clădiri, adevărate bijuterii de arhitectură. Mergând prin George Town, observi că cele mai multe case ţin de stilul Peranakan (sau Nyonya) care defineşte arhitectura majorităţii clădirilor şi reprezintă motivul pentru care o mare parte din zona istorică George Town a fost inclusă în patrimoniul UNESCO în 2008.

Această cultură a apărut acum câteva sute de ani când mai multe valuri de chinezi au venit în Malaezia şi s-au amestecat cu localnicii malay dând naştere la cultura Peranakan ce poate fi observată de asemenea în Malacca şi Singapore. Pe lângă arhitectură, cultura Peranakan şi-a făcut prezenţa simţită şi într-o bucătărie deosebită în Malaezia.

Chinezii malaezieni

Am avut şansa să lucrez o vreme în Penang. Partea bună atunci când lucrezi alături de localnici este că afli extrem de multe informaţii de la ei. Acum trebuie să recunosc că sunt puţin subiectiv muncind alături de chinezi malaezieni şi cunoscând mai mult versiunea lor despre viaţa din Malaezia.

Afli de exemplu că după plecarea britanicilor, malayi care au luat puterea au adoptat câteva legi de discriminare pozitivă pentru ei, aceştia fiind majoritatea în ţară (60%). Adică atât de mare era diferenţa economică faţă de chinezii care se ocupau cu afaceri şi erau mai ridicaţi din punct de vedere financiar. În prezent, diferenţele economice între chinezi şi malay s-au atenuat dar încă mai există dacă te uiţi pe lista cu cei mai bogaţi oameni din Malaezia.

O chestie amuzantă pentru mine a fost să observ că mulţi dintre colegii mei chinezi malaezieni aveau şi un nume englez-american pe lângă numele şi prenumele chinezeşti. Am făcut puţin mişto de ei că îşi pierd identitatea, însă nu păreau foarte afectaţi. În general, chinezii sunt oameni destul de pragmatici şi flexibili atunci când e vorba de afaceri şi bani.

Cei mai mulţi chinezi din Penang vorbesc dialectul Hokkien, motiv pentru care am sărbătorit de două ori Anul Nou Chinezesc în luna februarie. Desigur, chiar stând câteva luni printre ei este destul de dificil de prins toate încrengăturile etnice chinezeşti şi este imposibil pentru cineva străin să-şi dea seama care chinez vorbeşte dialectele Hokkien, Teochew sau Hakka. Oricum cei mai mulţi dintre ei vorbesc toate aceste dialecte, plus cantoneza şi mandarina, ultima fiind şi limbă oficială în Malaezia.

Ce este remarcabil la malaezieni este că aceştia fac eforturi de a împăca toate culturile ţării şi pe toată lumea. Dacă în Thailanda ai de ales între a vorbi thailandeză sau thailandeză, în Malaezia oamenii învaţă de mici cel puţin chineză mandarină, malay, engleză şi tamil (limba indienilor). Mulţi dintre colegii mei vorbeau engleza, chineza mandarină, cea cantoneză, plus teochew şi hokkien. Şi nu, nu seamănă atât de tare între ele, ori le ştii, ori nu. O colegă de exemplu nu ştia teochew şi ceilalţi colegi râdeau de ea că nu înţelege atunci când vorbesc dialectul respectiv între ei.

Pe lângă această disponibilitate de a învăţa mai multe limbi străine descoperi că oamenii preferă să îţi vorbească în engleză şi nu se aşteaptă să le vorbeşti limba. Şi asta este o foarte mare diferenţă faţă de ţările din jur, precum Thailanda, unde oamenii nu fac prea mari eforturi de a învăţa engleza. Plus că te ajută foarte mult acest aspect dacă rămâi pe termen lung prin zonă.

Penang, Langkawi si Malaezia

Penang şi Langkawi nu reprezintă Malaezia în totalitate şi sunt sigur că cei care au fost în această ţară au trăit poate în alte zone şi au cunoscut altfel de experienţe. În final, fiecare dintre noi are un drum propriu şi evenimentele care ne influenţează viaţa ţin atât de şansă cât şi de felul în care ne poziţionăm în raport cu ele.