Manastirea Ostrog

Montenegro 1743-1_ostrog

Ce poate fi mai frumos decat sa conduci vara prin muntii din Muntenegru si sa visezi la o manastire unde te poti reculege inainte de a continua explorarea acestei tari minunate ?

Astfel a inceput drumul spre Manastirea Ostrog aflata la 2000 metri altitudine, iar cand faci un asemenea drum inveti pe propria piele ca este foarte usor sa te rogi atunci cand esti in pericol. La oricine.

Am parasit soseaua principala si am intrat pe un drum de piatra si pamant. Ca de obicei pe drumurile lor de munte, nu e decat o banda, drumul e rau, parapeti nu sunt si la un moment dat, din fata vin rand pe rand cateva masini. Trag cateva injuraturi si continui drumul („ai dracu, merg pe contrasens”), sigur este un alt drum de intoarcere de la Ostrog.

Incet si dureros realizez ca acela este singurul drum de acces. Si atunci incepe partea frumoasa, pentru ca atunci cand urci ai de cele mai multe ori prapastia pe partea ta. La coborare e mai bine, te afli mai mult pe partea cu stancile si cel mult julesti masina, nu te duci in prapastie. Daca mai apuci sa cobori…

Montenegro 1814_road

Momentul cel mai dragut a fost cand la un moment dat a aparut un ditamai autocarul din fata. Ca de obicei, trebuia sa trecem unul pe langa celalalt. El era mare, eu mic. Am dat inapoi si m-am plasat pe partea stanga, pe banda lui, cat mai aproape de stanci, lasandu-i lui locul meu de langa prapastie. Cand au vazut turistii din autocar ca sunt pe marginea prapastiei, au coborat din autocar si au luat-o pe jos pana a trecut de mine. Am trecut si peste asta, desigur nu fara a incerca cateva emotii unice si interesante.

La un moment dat, dupa drumul acela super stramt, ne trezim intr-o parcare maricica unde puteai opri si in stanga si in dreapta. Ce sa mai, am ajuns, mi-am zis eu.

Montenegro 1688_ostrog_parcare
Dupa cum se poate vedea in poza de mai sus, pana la manastirea aflata deasupra capului meu, mai aveam putin de mers. Dar in acel moment eram atat de nervos incat am zis ca renunt, ca eu nu mai urc, pur si simplu tremuram.

Dupa o plimbare de aproximativ jumatate de ora, parca mi-am mai revenit si in locul nervilor pe care ii aveam (un fel de frica cu ciuda) pentru ca mersesem atata, trecusem prin atatea pericole si totusi nu reusisem sa ajung la destinatie, dintr-o data am simtit ca ma enervez in sensul bun al cuvantului.

Mi-am zis: „Daca am ajuns pana aici, tot ajung la nenorocita aia de manastire, fie ca o sa crap pe drum!”

Trebuie mentionat ca ultima parte a urcusului e formata din curbe stranse de aproape 180 de grade si la distanta mica intre ele. Buuun, am deschis eu toate geamurile de data asta, am oprit aerul conditionat si cand sa incep urcusul, m-a lovit norocul. Un domn muntenegrean, cam la 2 metri, chel, solid ca o stanca si la fel de inteligent, conducea un mic microbuz ca sa-i zic asa, din ala de maxim 6 locuri. Facea curse din parcarea aia mare pana sus cu turistii in masina. In afara de calitatile mentionate, mai avea una: era putin nebun.

Stilul lui de a conduce presupunea accelerarea maxima a masinii si nu includea folosirea franii, aceasta avand un rol decorativ.
Recunoscand aceste calitati, m-am plasat in spatele lui si am ajuns sus in nici 10 minute.

De ce am ajuns asa repede? Pentru ca desi era in continuare o banda si ceva (cam asa sunt drumurile secundare prin muntii din Muntenegru), domnul acesta nu oprea cand din sens opus aparea alta masina. Eu fiind in spatele lui, nu opream nici eu. Acele masini opreau sau incercau sa opreasca cat mai aproape de stanca sau de prapastie, in functie de caz.

In cele din urma, cu voia lui D-zeu, am ajuns si sus, la Manastirea Ostrog:

Montenegro 1709_Ostrog_main

Cand am ajuns acolo, nu am intrat asa direct in manastire, a trebuit sa stam la o coada imensa, alcatuita din turisti si pelerini.

Montenegro 1709_Ostrog_main2

In final, cand se ajungea la intrare, nu putea intra mai mult de o persoana.
Aceasta facea un mic tur, sub atenta supraveghere a catorva preoti, pe la cateva icoane si moaste pe care le saruta, abia apoi putea merge mai departe. Din ce am observat, nu parea a fi ceva optional.

Am aflat mult mai tarziu ca acolo sunt moastele Sfantului Vasile de la Ostrog, acesta fiind sfantul cel mai important al sarbilor, dar atunci la cat de fericit eram ca am ajuns acolo, sarutam tot ce imi puneau ei in fata.

Montenegro 1709_Ostrog3

Cum se poate ajunge la Manastirea Ostrog?

Pentru a ajunge la minunatul drum care te poarta catre Manastirea Ostrog, trebuie sa ajungi intai la Podgorica si faci undeva dreapta spre Niksic.
Nu ajungi la Niksic, la un moment dat faci dreapta spre Manastirea Ostrog.

Doamne Ajuta!

Montenegro 1709_Ostrog2

2 Comments
  1. Mirela

Lasă un răspuns