O Lună în Bali: Eat, Pray, Vrăjeală

Bali

Am mers acum câteva luni în Bali şi am stat în Ubud – centrul spiritial şi turistic al insulei – aproape o lună de zile.

Deşi nu pot să vorbesc despre Bali decât în urma observaţiilor mele de la faţa locului, trebuie să recunosc că am citit mai multe articole despre această faimoasă insulă. Şi există într-adevăr mai multe păreri şi opinii asupra acestui loc.

Am citit articole scrise de oameni ce trăiesc sau au trăit acolo o vreme mai îndelungată şi am citit şi articole scrise de oameni ce au vizitat în jur de o săptămână insula. Din ce am putut observa, elementele negative par a fi mai numeroase în articolele celor veniţi pe termen scurt în Bali. Şi nu este de mirare.

 

Turişti în Bali

turisti in Bali

Ni s-a întâmplat ca în guesthouse-ul unde stăteam să întâlnim o familie de români ce veniseră pe insulă pentru aproximativ o săptămână sau două. Noi eram acolo pentru că trebuia să ieşim din Malaezia şi cam atât. Nu pot să spun că visam la Bali mai ales că citisem despre popularitatea sa imensă.

Oamenii veniseră să viziteze insula şi aveau mai multe obiective de bifat, dacă tot bătuseră atâta drum. Este absolut normal dacă vii pe termen scurt să vrei să faci cât mai multe lucruri la faţa locului, până la urmă nu se ştie când mai ajungi în zonă.

De exemplu, oamenii au avut plăcerea de a face rafting, de a vizita cele mai populare temple şi locaţii de pe insulă, chiar au plecat alături de zeci de turişti să urce pe un munte în miez de noapte pentru a admira un superb răsărit la venirea dimineţii. Minunat.

La noi situaţia era puţin diferită. Voiam să vedem puţin zona şi să nu spunem că nu am ajuns şi noi în Bali. Adică să nu murim proşti.

 

Vizită la temple

Mai departe, dacă ne-am întâlnit cu oamenii, am zis să mergem şi noi cu ei prin zonă să vedem unul sau două temple, dacă tot suntem acolo. Şi merită, nu zic nu, templele sunt într-adevăr impresionante, numai că trebuie să vii pregătit cu ceva răbdare la tine.

De exemplu, am mers spre un templu din zona Ubud şi la un moment dat se tot ţinea unul după noi, că vrea să ne ducă nu ştiu unde să ne arate nu ştiu ce. Până la urmă am scăpat de el şi am ajuns la templu. Acolo imediat ce ajungi, nici nu opreşti bine scuterul, şi sar toţi pe tine să-ţi vândă eternul şi sfântul SARONG! Un fel de voal sau şal pe care îl arunci în jurul coapselor înainte de a vizita un templu.

Chestia este că atunci când plăteşti biletul de intrare la templu primeşti gratuit şi un sarong pentru perioada vizitei. Asta nu-i opreşte pe disperaţii ăia să sară pe tine cu: Sarong, Sarong, 1 Dollar Sarong! Sunt atât de disperaţi că abia scapi de ei…

Am mers în altă zi la Tirta Empul, un „templu faimos care trebuie neapărat văzut” în zona Ubud. După ce am parcat şi am plătit pentru o apă de 3 ori mai mult decât trebuia ne-am îndreptat spre intrare. Cred că mai aveam 20 de paşi până la casa de bilete când am fost opriţi şi redirecţionaţi să ajungem la bilete pe altă parte, că aşa trebuie.

Ei bine, am luat-o pe drumul „recomandat” care ducea printr-un fel de bazar (Art Market!) plin de oameni disperaţi ce vindeau veşnicul Sarong şi multe alte nimicuri şi suveniruri, fiecare urlând la tine cât putea de tare…superb…Am reuşit să ieşim până la urmă din bazar şi am cumpărat bilete, în timp ce jegoşii ce ne direcţionaseră prin bazar râdeau la noi. Şi noi râdeam la ei şi le spuneam de bine în romană. Frumos, cât de cât.

 

Vizită la terase de orez

După ce am terminat cu templele, am vizitat într-o zi şi minunatele terase de orez Tegallalang aflate la nord de Ubud. Absolut superb. Însă cum urcai prin acele orezării pe un drum destul de strâmt ajungeai la un moment dat să fii oprit de „localnici prietenoşi” ce te informau că nu mai poţi continua drumul fără a plăti o mică „donaţie„.

Ei îţi băgau mâna în gât, tu îi împingeai cum puteai, care cum putea, numai să înaintezi cât mai sus. Unii dintre vestici, fiind mai fraieri, le dădeau bani. Noi fiind români, eram ai dracu şi nu plăteam. Normal.

 

Vizită la vulcan

Am mers şi de capul nostru în zone mai puţin turistice. Am mers de exemplu cu scuterul în jurul vulcanului Batur. Un vulcan absolut impresionant atunci când îl vezi de sus şi probabil este o idee bună să-l vezi doar de sus.

Dar nu, hai să mergem cu scuterul în jurul vulcanului că uite apare drumul pe Google Maps. În plus, citisem despre anticele sate pline de cultură şi istorie plasate strategic în jurul vulcanului. Cum să pierdem noi o asemenea lecţie de istorie şi cultură?

Aşa că am pornit la drum. Satele respective nu ştiu cât de pline erau de cultură şi istorie, dar sigur erau pline de mizerie şi gunoaie, iar localnicii aruncau sticle de plastic de pe scuter fără nicio jenă chiar în faţa noastră. Pe drum, cum opreai şi tu să faci o poză vulcanului, imediat apărea cineva lângă tine care încerca să te agaţe: vrei plimbare, vrei cazare, zi ce vrei şi facem!

Am tot continuat drumul în jurul vulcanului şi cred că mai aveam câţiva kilometri şi reveneam la drumul principal de pe care venisem. Ei bine, partea finală a drumului era în construcţie sau în refacere, dracu ştie. Şi nu era asta o problemă, însă partea finală se află într-o pantă destul de abruptă şi trebuie să urci.

Aşa că scuterul începe să alunece pe pietriş şi pe pământ, noi coborâm de pe scuter şi începem să îl împingem la deal…unii dintre muncitorii de la drum au început şi ei să ne ajute să împingem scuterul greu la deal…A fost minunat, ne-am întors plini de praf şi oboseală înapoi la gazdele noastre după o zi frumoasă în jurul vulcanului Batur…

 

Vizită la mare

Deşi Ubud este centrul spiritual al insulei Bali şi este locul unde vii pentru artă, cultură, yoga şi alte nebunii, Ubud-ul este relativ departe de malul mării, mai ales că până acolo mergi aproape bară la bară pe drumuri înghesuite şi strâmte. În sfârşit, dacă suntem în Bali hai să vedem şi marea.

Ne-au luat gazdele noastre, ne-au suit în maşina personală şi am plecat cu toţii să vedem marea. Am ajuns într-o zonă mai puţin turistică (dar care totuşi era plină de turişti) şi hai să facem baie în mare. Nu ştiu cum am nimerit noi atunci, însă marea se retrăsese cu câteva sute de metri şi am mers până la ea de credeam că ajung în Australia…

În sfârşit, hai să intrăm în mare, dar unde să faci baie când marea este plină de gunoaie şi plastic care formaseră un fel de mini-insule…încercam şi noi să nu ne arătăm dezamăgirea faţă de gazdele noastre şi să facem baie unde era mai puţin gunoi. Superb.

 

Trafic

În Bali, ne plăcea să mergem cu scuterul la nord de Ubud unde erau nişte sate destul de frumoase şi unde găseşti destul de puţini turişti. Asta dacă nu mori între timp pe drumurile extrem de strâmte din Ubud…

Ubud nu este locul în care să mergi pentru prima oară pe scuter. Traficul este absolut îngrozitor şi trebuie să ai mare grijă cum mergi. Nu există reguli şi nimeni nu respectă nimic.

 

Siguranţa personală

Am auzit de multe persoane care s-au plâns de faptul că poţi fi jecmănit sau chiar jefuit prin Bali. Nouă nu ni s-a întâmplat nimic, însă trebuie să spun că am cunoscut două fete în Penang care au vizitat Bali şi au avut probleme.

Una dintre ele, o turcoaică ce trăia de câţiva ani prin zona Asiei, a dat cu scuterul peste o bătrână din Ubud care i-a sărit cu scuterul în faţă. Ne-a zis că pur şi simplu nu a văzut-o pe băbuţă şi s-a trezit pe jos. Câteva şuturi mai târziu din partea unor localnici şi cu bani luaţi din portofel, fata s-a ridicat şi a plecat mai departe. Cealaltă fată, o americancă într-un fel de tur al lumii, mergea pe scuter şi avea iPhone-ul în mână. Nu pentru multă vreme pentru că nişte localnici prietenoşi s-au gândit să o uşureze de el.

Am citit despre mai multe astfel de cazuri in Bali, unele chiar mai grave. Ce pot să spun este că trebuie să ai grijă să nu ţi se întâmple astfel de lucruri în orice loc din lume te-ai duce. Ca români, noi suntem oricum mult mai în gardă în comparaţie cu vesticii.

Ca regulă generală, mai ales dacă mergi în ţări sărace, cum este Indonezia, încearcă să citeşti puţin online la ce anume trebuie să ai grijă. Ţările mai puţin dezvoltate nu sunt locuri unde să ajungi fără să cunoşti nimic înainte doar de dragul de a fi surprins.

 

Balinezii din Bali

Poate imaginea insulei Bali nu pare foarte roză până în acest moment, însă după câteva săptămâni am început să văd şi părţile pozitive ale acestui loc. În primul rând, noi chiar am fost impresionaţi de oamenii la care am stat în gazdă. Deşi iniţial luasem o căsuţă undeva în orezării la un preţ foarte mare, după ce ne-am gândit mai bine am aruncat o privire pe AirBNB pentru a găsi o experienţă mai personală. Aşa am ajuns la Raditya House şi la familia lui Made şi a lui Desak, soţia sa.

Gospodăria în care am stat adăposteşte 4 familii, familia lui Made, familiile celor 2 fraţi ai săi şi încă o familie de bătrâni, probabil un unchi de-al lor. În gospodărie sunt prin urmare 4 sau 5 case ce stau una lângă alta, plus un fel de templu în aer liber unde poţi găsi mai multe altare ale familiei şi rămăşiţele membrilor ce au decedat, aceştia fiind incineraţi şi puşi în acele altare.

În Bali, cei vii şi cei morţi continuă să împartă acelaşi spaţiu şi sunt cinstiţi şi rememoraţi zilnic prin tot felul de ritualuri. Ni se întâmpla în fiecare zi, atât în curtea lui Made cât şi prin Ubud, când mergeam pe scuter, să vedem femei îmbrăcate tradiţional ce aşezau ofrande de mâncare în diverse locuri şi efectuau tot felul de ritualuri.

În afară de observarea tradiţiilor în mijlocul unei familii balineze autentice, ne-a bucurat foarte mult să vedem că familia lui Made era foarte deschisă şi puteai comunica uşor cu ei. Cel mai mult timp l-am petrecut cu Desak, soţia lui Made, care ne pregătea micul dejun în fiecare zi şi chiar a stat să ne înveţe cum să facem un fried rice clasic.

În plus, aveau răbdarea să ne răspundă la tot felul de întrebări despre Bali, istoria insulei şi cum de a reuşit să supravieţuiască arta şi cultura locală doar în câteva sate din Bali, Ubud fiind unul dintre ele. Nişte oameni absolut extraordinari.

 

Pentru ce merită să vii în Bali?

Merită să vezi Bali pentru satele sale. Mergând pe scuter prin sate, ai impresia că te deplasezi prin nişte muzee imense în aer liber. Casele sunt un fel de mini-temple şi nu ştii unde să te uiţi sau ce să admiri mai întâi. Spun asta după ce am mers destul de mult cu scuterul prin satele din Thailanda şi prin Malaezia. Bali este la acest capitol la un alt nivel.

Peisajul natural este de asemenea impresionant prin amestecul de munţi, vulcani, orezării în terase şi satele-muzeu pe care le vezi pe drum. Ah da, plus miile de temple spectaculoase care umplu insula zeilor.

Dacă vrei să te plimbi prin natură, nu poţi spune că nu ai unde. Dacă vrei să faci nişte poze frumoase, iar nu poţi spune că nu ai unde. Vezi mai jos cateva clipuri video trase la nord de Ubud, zonă pe care o recomand celor ce vor să evite nebunia din centru:

Deşi Ubud este super-aglomerat şi are un trafic îngrozitor, trebuie să-i scot în evidenţă şi părţile bune şi anume numeroasele restaurante şi cafenele de calitate unde poţi servi orice fel de mâncare asiatică sau europeană la un preţ decent. Ca să nu mai menţionez străzile nesfârşite unde pe stânga şi pe dreapta vezi tot felul de sculpturi din lemn sau piatră, plus suveniruri şi tot felul de nenorociri cu care îţi poţi decora casa sau grădina.

 

O călătorie în Bali

Orice loc de pe lumea asta vine cu bune şi cu rele şi chiar dacă mergi într-o zonă faimoasă precum Bali nu înseamnă că vei avea parte în mod automat de o experienţă pozitivă sau negativă.

Oriunde ai merge, arată reţinere şi respect faţă de localnici, învaţă câteva cuvinte şi pune întrebări despre ce se întâmplă acolo. Încearcă să asculţi mai mult decât să vorbeşti şi este posibil să observi o schimbare în bine a atitudinii localnicilor. Nu uita că în Bali vin milioane de oameni din toate colţurile lumii iar infrastructura turistică şi răbdarea balinezilor este greu pusă la încercare de atâţia vizitatori entuziaşti să ajungă pe insula zeilor.

Bali 2

No Responses

Lasă un răspuns

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.