Asiaticii şi nebuniile lor: Chestii care te scot din minţi în Asia de Sud-Est

plaja malaezia

„We’re all mad here. I’m mad. You’re mad.
How do you know I’m mad? said Alice.
You must be, said the Cat, or you wouldn’t have come here.”
 – Lewis Carroll, Alice in Wonderland

 

Asiaticii nu sunt întregi la cap. Lucrul acesta este evident pentru oricine stă o vreme în zonă. Deşi poate părea o prostie, sunt anumite lucruri simple pe care începi să le observi dacă trăieşti ceva vreme în sud-estul Asiei. O să iau doar câteva dintre ele care deşi mi s-au părut enervante şi obositoare sunt totuşi amuzante într-o oarecare măsură.

 

Despre zgomot

Asiaticii au o rezistenţă la zgomot net superioară europenilor şi nu par a fi deloc deranjaţi de zgomotele puternice, enervante sau repetitive care pe noi ne-ar scoate din minţi şi ne-ar împinge la chestii periculoase.

Asta este o chestie care pe noi ne-a şocat cu adevărat şi ni se pare că asta este o diferenţă cu adevărat majoră (mentală sau fizică, nu ştiu) între „vestici” şi „asiatici”. Am pus între ghilimele pentru că prefer să nu fac generalizări, însă în cazul ăsta cred că este nevoie. Am văzut şi auzit aceste lucruri de prea multe ori ca să mă înşel.

Exemple:

  1. Ne aflam într-un complex de locuinţe în Kuah, Langkawi, undeva la marginea oraşului, lângă junglă şi era destul de multă linişte. Ei bine, la un moment dat, a început să picure apa de la un aer condiţionat aflat la etajul 3. Picătura ajungea la parter unde cădea în mod regulat pe o tablă nenorocită şi vibra atât de puternic încât o auzeai şi dacă închideai toate geamurile. Asta zi şi noapte pentru câteva zile. Ei bine, am început să ne agităm, să vorbim cu oamenii din zonă, să vedem ce putem face pentru a o opri. M-a şocat cu adevărat să observ că doar noi, din sutele de oameni aflate în acel complex (majoritatea fiind malay), eram deranjaţi de acea picătură nenorocită. Pur şi simplu, nimeni altcineva nu o auzea deşi devenise cu adevărat faimoasa „picătură chinezească” care te scoate din minţi.
  2. Fie că am mers în Malaezia, Thailanda sau Bali, peste tot am vazut dobitoci ce merg cu motoare/scutere ce au ţevile de eşapament sparte şi fac un zgomot îngrozitor. Nimeni nu pare să fie deranjat de faptul că nu te poţi auzi cu cei din jur, ca să nu mai zic că oamenii lasă un fum negru în urma lor de nu mai vezi nimic pe stradă. Cum spuneam, oamenii nu sunt deranjaţi de asta. În Penang, noaptea nu poţi dormi cu geamurile deschise din cauza lor.
  3. In Penang, moscheile dau drumul la megafoane de 5 ori pe zi pentru a chema oamenii la rugăciune. Că majoritatea oamenilor din Penang nu sunt musulmani nu are nicio importanţă pentru ei. Şi-au pus moscheile în mijlocul Georgetown-ului, deşi sunt aproape numai chinezi pe acolo. Nu îi interesează că pornesc magafoanele la 6 dimineaţa şi te trezesc de-ţi vine să-i strângi de gât. Chiar şi în mijlocul zilei, la rugăciunea de la ora 12, când porneşte mizeria aia şi începe ăla să urle, nu te mai poţi auzi cu cel de lângă tine dacă te afli în apropiere.
  4. Suntem la poştă în Khanom, Thailanda şi începe o funcţionară să mute o mobilă pe gresia de jos. Desigur zgomotul este îngrozitor. Genul de hârâit ascuţit pentru care oricunde în Europa îţi iei omorul, clar. Ei bine, mă întorc să îi zic de bine sperând că voi fi sprijinit de alţi nemulţumiţi. De unde, oamenii din jur nu sunt deloc deranjaţi şi nu au nicio reacţie, deşi era genul de scârţâit care îţi intră direct în creier.
  5. Suntem în Bali şi încep cocoşii vecinului să cânte. Se pare că este o chestie în zonele rurale din Asia de Sud-Est să ai mulţi cocoşi…Anyway, nu e mare lucru numai că ai dracu’ cocoşi nu se mai opreau şi au ţinut-o aşa o zi jumate. Credeam că înnebunesc. Se pare că vecinul îi închisese pe toţi sub un fel de coşuri şi evident, aceştia nu erau prea fericiţi. Până la urmă am vorbit cu gazdele care au transmis vecinului plângerea noastră şi am fost salvaţi. Dar, din nou, nimeni nu avea nicio treabă…

 

Despre politeţe: Hey tourist! Where you from?

Hai să începem uşor: dacă eşti alb oamenii sunt peste tot super amabili şi drăguţi cu tine. De ce? Pentru că eşti un turist pentru ei. Ce înseamnă exact un turist alb pentru asiatici? Înseamnă că ai bani de cheltuit şi abia aştepţi să scapi de ei.

Din momentul în care înţelegi treaba asta, poţi începe un joc foarte amuzant de-a şoarecele şi pisica cu ei, mai ales dacă eşti dintr-o ţară nu foarte bogată. Cum vine asta? E simplu: ei se prefac că sunt drăguţi şi amabili cu tine, tu te prefaci că eşti un vestic cu bani. Oricum, majoritatea nu ştiu unde e România pe hartă.

Dar cum stau lucrurile atunci când stai pe o perioadă mai lungă şi devii expat?

Ei bine, lucrurile se schimbă destul de mult. Oamenii nu mai sunt aşa amabili, politeţea dispare ca şi cum n-ar fi existat şi colegii de muncă te urăsc pentru că ai un venit mai mare decât ei pentru un job similar. Mă rog, te urăsc oricum pentru că eşti alb, iar albii sunt un mister pentru ei aşa cum şi asiaticii sunt un mister pentru albi.

De exemplu, în complexul în care stăteam în Penang oamenii nu salutau când se întâlneau pe scară sau în lift. Nu există reguli de politeţe pentru ei, mai ales pentru chinezi. Nu există să dai întâietate femeilor, să le ţii uşa sau alte chestii de genu. Ca o mică remarcă, chinezii malaezieni au multe calităţi, însă fineţea sau politeţea nu sunt printre ele.

 

Despre curăţenie

De fiecare dată când am închiriat un apartament a trebuit să facem curăţenie de la zero. Şi în Langkawi şi în Penang.

În Penang am luat un apartament în Times Square Condos şi cred că am epuizat vreo 10 spray-uri din alea mari pentru gândaci. Jur că nu reuşesc să-mi dau seama cum au trăit alţi oameni acolo.

Pentru a fi clar, Times Square Condo se află localizat în downtown, centrul insulei, în Georgetown. Este construit deasupra unui Mall de lux şi are toate condiţiile, de la piscină imensă, sala de gym şi saună până la două săli de Internet, toate oferite locatarilor. Din exterior, pare super şmecher, însă o dată ce vezi mai multe apartamente poţi vedea că geamurile sunt puse la mişto şi nu blochează decât ploaia şi vântul, în niciun caz zgomotul străzii, zidurile sunt subţirele, chestii nu prea funcţionează, oamenii de la curăţenie îi numeri pe degetele de la o mână, iar gunoiul este scos cu liftul din clădire…

Asta este o altă chestie a asiaticilor, fac tot posibilul să copieze societatea vestică şi încearcă pe cât posibil să fie la fel ca vesticii. Credeaţi că la noi sunt forme fără fond? Să vedeţi la ăştia.

 

Cum îi văd asiaticii pe albi

În Asia de SE faptul că eşti alb te scoate destul de uşor în evidenţă cam peste tot pe unde mergi. Din punctul lor de vedere, albul este un vestic care are bani, este turist şi nu prea poate fi luat în serios. De asemenea, fiind alb eşti uneori perceput ca având o oarecare aroganţă şi oamenii sunt în gardă faţă de tine. În general, cam peste tot există o oarecare timiditate sau reţinere în a deschide o conversaţie cu un alb şi cu atât mai puţin de a o menţine.

Este posibil să mă înşel, însă din ce am simţit în relaţiile cu oamenii de prin zonă, indiferent că sunt thailandezi, malay, chinezi, indieni sau balinezi (indonezieni), am putut observa şi un anume complex al acestora şi o încercare de a compensa sau de a ascunde anumite lucruri. Există un oarecare efort de a cosmetiza lucrurile şi a le pune într-o lumină pozitivă.

Ce m-a amuzat la oamenii din zona asta de lume este faptul că sunt strâns legaţi de civilizaţia vestică, ori în încercările lor de a o urma, ori în felul în care dispreţuiesc uneori albii.

Iubesc albii, banii lor, civilizaţia acestora şi încearcă să o copieze cu disperare. Fac eforturi colosale de a atrage turiştii albi şi banii acestora, însă se simt complexaţi de faptul că albii sunt educaţi, deschişi la minte şi au pur şi simplu mult mai multă imaginaţie.

Din punctul lor de vedere, este absolut normal să vrei să le vizitezi locurile, dar de ce ai vrea să trăieşti în ţara lor? Este multă mizerie, sărăcie şi căldură. De ce ar vrea cineva din vest să trăiască într-un astfel de loc…plajele asiatice şi paradisul pe Pământ…poate în mintea noastră, pentru că nu sunt sigur că ei văd lucrurile la fel. Aş spune că din contră având în vedere că aproape peste tot unde am fost, marea era cu adevărat murdară şi plină de plastic. Vrei să faci baie? Te duci ca omul la piscina complexului în care stai că doar eşti expat vestic, ce dracu.

 

Diferenţe şi răbdare

Odată ce realizezi că lucruri care te scot din minţi sunt suportate cu uşurinţă de alţii începi să te gândeşti că ceva nu este în regulă cu tine. Atunci când alegi să ieşi din zona de confort şi întâlneşti viziuni diferite asupra vieţii eşti obligat să te schimbi şi să accepţi că există şi alte feluri de a vedea lucrurile.

Până la urmă multe dintre lucrurile care ne deranjează sunt invizibile şi nu ne pot atinge.

Lasă un răspuns

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.